Rand pe rand, tot ceea ce am observat ca se intampla rau in PNL se confirma. Iar cea mai recenta confirmare ne vine de la deputatul Daniel Zamfir. Un politician care si-a castigat pe merit respectul nu numai al electoratului PNL, ci al unor paturi largi ale populatei. Un politician de dedicat nu doar liberalismului, ci si binelui comun. Relatarile sale nu fac decat sa confirme deriva extrem de periculoasa a acestui partid.
Greseala fundamentala a Partidului National Liberal este ca de mult timp nu mai actioneaza ca un partid politic, ci ca un fel de oaste de stransura, care s-a mobilizat facand sacrificii imense pentru ca domnul Klaus Iohannis sa ajunga presedintele Romaniei, dupa care a ramas agatat in siajul acestuia, evoluand fara niciun fel de tinta precisa. Sa ne imaginam un om aflat intr-o barca si plecat intr-o lunga calatorie. Sa ne imaginam cum acea persoana, estimand in mod gresit ca se apropie de destinatie, pentru a mari viteza, incepe sa arunce tot ce i se pare de prisos si care, crede el, incetineste viteza ambarcatiunii. Pana cand elimina si vaslele. Si ramane blocat in mijlocul marii. Descoperind prea tarziu ca a fost victima unei iluzii optice. Tarmul este inca invizibil. Exact in aceasta postura se afla PNL.
Pentru a asigura victoria lui Klaus Iohannis in alegerile prezidentiale, PNL s-a conformat orbeste dorintelor acestuia, neintelegand ca domnul Klaus Iohannis nu este in esenta lui nici liberal si nici un om politic de anvergura. Nu exista traditii liberale nici in ceea ce-l priveste pe el sau familia sa ori mediul din care provine. Nu exista nici cea mai mica intelegere si nicio urma de cultura liberala in alcatuirea sa politica. De aceea, in momentul in care, la propunerea lui Crin Antonescu si a altor lideri PNL, Klaus Iohannis a fost adoptat de partid, acestuia trebuiau sa i se puna in fata niste conditii clare si cateva carti despre liberalism, pe care urma sa le conspecteze si sa le inteleaga. Nu s-a intamplat acest lucru. PNL l-a luat in brate pe Klaus Iohannis in mod neconditionat si a sfarsit prin a fi strivit in bratele acestuia. Intre PNL si Klaus Iohannis ar fi trebuit sa fie incheiat o intelegere clara, din care sa reiasa ce trebuie sa fac liberalii pentru Klaus Iohannis si ce trebuie sa faca domnul Klaus Iohannis pentru liberali. Un contract politic de bun simt, care a lipsit cu desavarsire.
S-a jucat la noroc. La barbut. Daca domnul Klaus Iohannis ar fi fost vreo lumina, vreun om adus de nicaieri dar extrem de inspirat, vreun personaj providential, in stare nu numai sa primeasca, ci si sa dea, atunci norocul ar fi fost de partea PNL. Iohannis nu s-ar fi comportat ca un carierist in politica, ca un simplu beneficiar, ar fi stiut sa dea inapoi cu varf si indesat ceea ce a primit, de la societate in general si de la PNL in special, si-ar fi insusit si asumat liberalismul si ar fi ajutat Partidul National Liberal sa isi identifice in mod liber, inteligent si indraznet tintele politice, sa-si asume aceste obiective si sa devina, daca nu imediat, macar in perspectiva, prima vioara a politicii romanesti. Nu s-a intamplat asa. Sub influenta nefasta a lui Klaus Iohannis, PNL a reununtat la setul sau traditional de valori, aruncandu-le pur si simplu peste bord cu frenezia calatorului sedus de Fata Morgana. Acest comportament de tip suicidar continua si azi, el manifestandu-se intr-o dimensiune noua si socanta pentru societatea romaneasca.
Am fost sincer convins ca, daca in fruntea PNL vine unul dintre cei mai experimentati politicieni liberali, Ludovic Orban, situatia se poate schimba in bine. Puteam sa jur si daca l-as fi votat, l-as fi votat cu doua maini, ca Ludovic Orban va readuce dupa o lunga perioada de ratacire spiritul si valorile liberale in PNL, ca el va face in asa fel incat acestea sa fie insusite si asimiliate de catre fostii PDL-isti si ca va stabili raporturi de colaborare, iar nu de subordonare cu Klaus Iohannis. Si ce-a facut din toate acestea prietenul meu Ludovic Orban?
A facut o cozerie. A creat un grup care conduce partidul nici in baza unei filozofii liberale, nici a unor strategii precise, fie ele pragmatice sau chiar cinice, vizand puterea cu orice pret, si nici macar nu a vizat un parteneriat cinstit si echitabil cu un Klaus Iohannis, asa cum este el. Nimic din toate astea nu am vazut. Am vazut insa cum Ludovic Orban se umfla in pene ca un simplu baron politic, inaltat in varful picioarelor pentru a incerca sa apuce slanina. Si caruia slanina ii aluneca pur si simplu printre maini. L-am vazut in final, in mod suprinzator, ca pe un diletant in politica. Si il vad cum se transforma din diletant in baron politic si cum se duce cu capul in sticla, tragand intregul partid dupa el.
Sa ne intelegem bine. Fuziunea cu PDL nu ar fi fost o afacere proasta. Pentru niciunul dintre cele doua partide. Cu singura conditie de fi rapida si de a fi de la inceput un set de obiective si de valori asumate. Nici optiunea pentru Klaus Iohannis ca presedinte al PNL nu a fost o aiureala. Mai ales in conditiile in care Crin Antonescu, impins sau nu la spate de catre DNA sau de catre adversarii sai politici, abandonase practic lupta. Si nici decizia sustinerii lui Klaus Iohannis pentru functia prezidentiala nu a fost o greseala a PNL. O greseala si mai mare ar fi fost daca presedintia era castigata de Victor Ponta. Dar atunci, unde sunt greselile?
Greselile isi au chintesenta in faptul ca nu s-a jucat cinstit, cu cartile pe masa. Ca nu a avut loc o negociere clara cu PDL. Ca nu a avut loc o negociere clara si in forta cu Klaus Iohannis. Ca totul a fost invaluit in ceata. Pentru ca numai astfel statul paralel accepta sa impinga spre victorie carul lui Iohannis. Si sa rupa rotile carului condus de Victor Ponta, care si el era tot o rezerva a sistemului.
Ceea ce nu s-a negociat la timp putea fi insa negociat ulterior. Desigur, cu asumarea unor pierderi. Numai ca nici pana azi nu a avut loc o negociere. In schimbul abandonarii intregului sau set de valori de natura liberala si nationala, PNL ce a obtinut? Ce altceva decat pierderea rusinoasa a alegerilor locale si parlamentare? Si ce ar putea obtine in viitor, altceva decat esecuri si mai rusinoase? Un PNL slab, debusolat, cu o conducere inchisa, rigida, tampa, ignorand propriul set de valori liberale si nationale, nu poate obtine niciun fel de succes la viitoarele alegeri, indiferent cate prostii ar mai face PSD plus ALDE la guvernare. Si un asemenea partid nu-i poate fi de niciun fel de folos lui Klaus Iohannis, daca acesta va mai incerca sa obtina un mandat prezidential.
Un Klaus Iohannis cu care nu s-a ajuns a niciun fel de intelegere concreta, la capatul careia fiecare dintre parti sa iasa in castig, un Klaus Iohannis la randul sau debusolat, pentra ca actioneaza ca un lup singuratic inconjurat de o camarila non-liberala, nu-i poate fi de niciun ajutor PNL-ului, nici in ipoteza in care Klaus Iohannis va mai fi tinut in brate de statul parael si de aliatii nostri euroatlantici, si nici in ipoteza in care el va fi abandonat in beneficiul vreunei alte cozi de topor.
Prin urmare, am avut pana acum de-a face cu un targ politic foarte prost. Si stim ca, daca lucrurile continua asa, PNL devine istorie. Iar Ludovic Orban poate fi ultimul presedinte al unui PNL partid parlamentar.
Fara a extinde acest rationament, sa punem punct si sa ne luam timp, dar nu prea mult, pentru a analiza impreuna, din perspectiva de mai sus, cazul Daniel Zamfir. Un om politic intors catre adevaratul set de valori liberale. Si afirmat ca atare in Parlamentul Romaniei, in calitate de sef al Comisiei economice din Camera Deputatilor. Dedicat clasei de mijloc, societatilor comerciale autohtone si capitalului romanesc. Un negociator politic, care s-a dovedit a fi abil. Si pus, iata, la stalpul infamiei de catre Ludovic Orban. Este suficient acest caz Daniel Zamfir pentru a face o radiografie exacta a fundaturii catre care se indreapta PNL. Si pentru a vedea cum iese la lumina intreg putregaiul din acest partid. Dar niciodata nu este totusi prea tarzu. Daca ne lumineaza Dumnezeu mintea.