Are 39 de ani și a intrat de câteva săptamâni în politică. Are un masterat în managementul administrației publice la școala de Guvernare John F. Kennedy, în cadrul Universității Harvard (SUA). A trăit cațiva ani în SUA, a lucrat pentru organizații nonguvernamentale, dedicate sprijinirii copiilor, inclusiv în Africa de Sud. Alături de alți români, s-a implicat în pornirea lucrărilor de construire a primei biserici românești din Johannesburg. Ca Director Executiv la Repatriot, a condus proiecte importante dedicate diasporei și reconectării cu țara a românilor plecați în străinătate. A activat în mai multe domenii, de la cel militar(consilier juridic al Corpului 4 Teritorial de Armată Transilvania), până la sectorul financiar (Banca Comercială Română).
Ați intrat de curând în politică, practic, odată cu lansarea candidaturii la Președinție. Sunteți pregătită pentru lupta politică ?
Categoric, da. Sunt pregătită din momentul în care am decis să candidez. Sunt pregătită pentru o luptă politică pe idei constructive, în beneficiul românilor. Eu așa cred, că ar trebui să fie o campanie pentru cea mai înaltă funcție în stat. Oamenii trebuie să aleagă idei, soluții la problemele țării, nu să asiste la scandaluri, la răfuieli politice, în care interesele partidelor sunt în prim plan, nu cele ale cetățenilor. Îmi displace total ce se întâmplă în acest moment, pe scena politică și nu numai.
La ce vă referiți mai exact?
Suntem într-un moment de cotitură, în care oamenii sunt dezamăgiți, nu mai înțeleg nimic, sunt revoltați și spun, ca un leit-motiv, că „așa nu se mai poate”. Cazul Caracal ne-a arătat un sistem bolnav, nepăsător la problemele oamenilor, un sistem cu mulți incompetenți, cu încrengături ciudate, un sistem incapabil să ne protejeze în fața pericolelor.
Avem acum cazul de la spitalul Săpoca, din Buzău. Îngrozitor! Constatăm că nu există siguranță pentru oamenii care se internează în astfel de spitale și pot fi omorâți! E de neconceput, totuși. Omul acela nu a intrat de pe stradă, omul acela era internat și nu era monitorizat cum trebuie, probabil. Pacienții, medicii se tem pentru viața lor, în spitalele de psihiatrie. Nu putem sta cu mâinile în sân, dând mereu vina pe lipsa personalului, a banilor. Eu nu pot sta cu mâinile în sân.
Pe de altă parte, scena politică a redevenit un circ. Îmi spun oamenii pe stradă că sunt dezamăgiți, pentru că politicienii nu au înțeles nimic din votul din mai, la europarlamentare.
La cine vă referiți?
Uitați-vă la USR, de exemplu! Au venit ca partid nou, cu oameni noi, au promovat o politică radicală, etc. Și ce vedem acum? Că se sapă unii pe alții, se acuză între ei, spun că promovarea în partidul lor s-a făcut pe principiul „apartenenţei la «clan»”, că trebuie să înceteze “cultul personalității”. Cum? Domnului Barna i se reproșează deja aceste lucruri? În partidul acesta nou apărut, votat de tineri și de dezamăgiții de politică, se vorbește deja de aceste metehne ale vechilor partide? Trist. Ce să înțeleagă cei 20% care i-au votat?
Stau mai bine liberalii ?
Glumiți, cred. Ultimele declarații ale lui Rareș Bogdan, despre arestarea tuturor miniștrilor care au condus ministerul transporturilor, în condițiile în care șeful său de partid și sef al campaniei electorale e Ludovic Orban, fost ministru al transporturilor, sunt de noaptea minții.
Pe de altă parte, domnul Iohannis are meciul său cu doamna Dăncilă și invers. Dar, unde sunt cetățenii în toată această scenetă? Unde sunt problemele lor? Cine se ocupă de ei?
Dacă tot ați ajuns la domnul președinte Iohannis…Cum ați comenta incidentul cu militarul care a leșinat, lângă tribună, la câțiva metri de el, la Constanța?
Mi-e greu să îl ințeleg pe domnul Iohannis. Trăiește în globul său de sticlă, nu vede, nu aude. Asta e impresia mea, dinafara globului. Nu empatizează cu oamenii, nu îi simte. E absent. Iar oamenii au văzut asta și îl vor sancționa, sunt sigură.
Apropos, dumneavoastră l-ați vazut des pe președinte în ultimul an, de exemplu, în țară, stând de vorbă cu oamenii? Eu am avut curiozitatea să consult site-ul președinției, pentru a nu greși. Ei, bine, anul acesta, Klaus Iohannis a făcut doar câteva vizite în țară, în orașe mari. Dar, atenție: unele au fost organizate cu ocazia lansării ultimei sale cărți, iar altele, coincid cu lansarea candidaților liberali în alegerile europaramentare. Deci, ce înțelegem din asta?
Deplasarea doamnei Dăncilă cu elicopterul?
E ceva de comentat? Repet ce am spus mai înainte. Acești lideri par rupți de realitate. Am văzut explicațiile legate de banii din care a fost plătit elicopterul etc. Nu contează și asta nu a înțeles nici doamna Dăncilă, nici cei de lângă ea, nici ceilalți lideri politici și, de aici, îmi dau seama că nu sunt conectați la realitate. Contează că, în tot acest context sensibil, în loc să fie printre oameni, lângă oameni, ei zboară deasupra lor. Și la propriu, și la figurat. Și încă o dată spun: la vot vor fi sancționați, sunt sigură. Dar îi privește, eu merg înainte, îmi văd de campanie, vorbesc cu oamenii, îi ascult, le ascult problemele. Eu am un autocar de campanie, cu care merg prin țară, închiriat din fondurile mele personale.
Vă recunosc oamenii când mergeți pe stradă? Pentru că, fiind intrată de curând, în politică, lipsa notorietății poate fi o problemă , mai ales că timpul este foarte scurt pentru a ajunge să vă faceți cunoscută.
Să știți că mă recunosc și mă bucură mult acest lucru. Sunt, într-adevăr, puțin dezavantajată de timpul foarte scurt până la alegeri, iar notorietatea nu poate crește peste noapte, ci pas cu pas, zi de zi. Dar eu încerc să văd și partea bună a acestui dezavantaj. La urma urmei, cu ce îi ajută pe ceilalți contracandidați ai mei notorietatea mare pe care o au, dacă percepția oamenilor despre ei este negativă? Eu, una, am avantajul de a fi o persoană nouă pe scena politică, neimplicată în scandaluri sau afaceri cu statul, nici în acte de corupție sau mai știu eu ce. Mi-am construit o carieră frumoasă prin forțele proprii, fără să avansez pe baza unui carnet de partid. Nu sunt o excepție. Ca mine sunt foarte mulți români, care nu s-au remarcat la adevărata lor valoare, pentru că nu au avut un partid în spate, care să-i propulseze spre vârful ierarhiei. Ori, aici trebuie să intervină schimbarea și asta îmi doresc să reușesc: să-i aduc lângă mine pe toți acei specialiști, profesioniști care pot să aibă un cuvânt de spus în reconstrucția unei noi clase politice.