Cea de mai consumată băutură de pe glob, cafeaua are particularităţi de preparare în funcţie de zonă, aceasta fiind servită aproape în cadrul unui ritual. Iată secretele de preparare a cafelei.
Cafeaua la nisip – iată cum se prepară!
Se spune că adevărata cafea turcească este cea făcută în nisip. Pentru aceasta, este nevoie de un vas de cupru de mărimea unui lighean, în care se înfierbântă cam trei kilograme de nisip. Pentru prepararea unei cafele la nisip, este nevoie de o ceaşcă de apă, de o linguriţă cu vârf de cafea şi de o linguriţă de zahăr. Se pune apa într-un ibric de aramă, în care se adaugă şi o linguriţă de zahăr, apoi se pune ibricul în nisip. Când apa este încă rece, se adaugă linguriţa de cafea şi se amestecă bine. Atunci când apar semne de clocot, se mişcă ibricul în nisip şi se mai ţine câteva minute.
În general, turcii consumă cafeaua după următoarea reţetă: după ce sunt prăjite, boabele de cafea sunt măcinate şi se foloseşte de regulă o lingură de pulbere la o ceşcuţă. Turcii au ibrice speciale în care prepară cafeaua. Pentru fiecare ceaşcă de cafea, se toarnă câte o ceaşcă de apă rece în ibric şi apoi se adaugă zahăr. Se fierbe, iar când dă în clocot şi se ridică spuma, se dă ibricul la o parte, până ce scade, repetându-se de trei ori. Se aşteaptă cel puţin un minut, pentru ca zaţul să coboare, iar apoi se serveşte. Unii turci preferă să consume cafeaua fără niciun pic de zahăr, alţii adaugă foarte, alţii pun o cantitate medie, iar alţii o servesc foarte dulce.
Arabii o consumă cu diverse esenţe
De obicei, la popoarele arabe, cafeaua se prepară după ce este proaspăt măcinată, pentru a avea un plus de savoare. De regulă, zahărul se pune în cafea nu atunci când se serveşte, ci în timpul fierberii. Cantitatea de zahăr pe care obişnuiesc să o adauge arabii în cafea diferă în funcţie de ocazia cu care este servită. Astfel, dacă este un eveniment fericit, se pune mai mult zahăr. În unele zone, poulaţia arabă serveşte cafeaua fără zahăr. Însă, întotdeauna, înainte de a o prepara, gazda îşi întreabă musafirii cât zahăr doresc să servească. Acesta este adăugat în timp ce fierbe cafeaua, se amestecă bine până se ridică spuma, se ia de pe foc şi apoi se aşteaptă câteva secunde pentru a mai scădea. Apoi, se mai pune din nou pe foc şi se mai lasă să fiarbă de două ori. Pentru ca zaţul să se lase mai repede, se toarnă deasupra cafelei câteva picături de apă rece. După preferinţe, se pot adăuga diverse esenţe, precum cele de şofran. Mai întâi, este servit cel mai în vârstă invitat. De obicei, după ce beau cafeaua, arabii scutură uşor din cană, ceea ce înseamnă că mai doresc una, sau o întind gazdei, în semn că nu mai vor o altă ceaşcă.
În lumea arabă, cafeaua a început să fie consumată încă din secolele 15-16, când au fost descoperite caracteristicile stimulative ale acestei băuturi. Cafeaua era apreciată atunci mai ales pentru că reuşea să-i ţină treji pe credincioşii care se rugau.
Cafeaua frappé
Pentru prepararea acesteia, este nevoie de o ceaşcă de cafea rece (esspreso sau la ibric), de o ceaşcă de lapte, de două linguri de frişcă şi de două cupe de îngheţată de vanilie sau de ciocolată. Îngheţata se pune într-un pahar înalt, iar separat se amestecă într-un mixer laptele şi cafeaua şi se toarnă peste îngheţată. Se ornează cu frişcă şi se serveşte cu paiul.