Acceptarea in ultimele decenii a faptului ca perceptia durerii poate fi modificata prin metode psihologice a condus la imaginarea a variate tehnici utilizate pentru managementul durerii acute, dar, mai ales, cronice. S-a inceput cu tehnici de distragere a atentiei in care pacientii erau indemnati sa rezolve sarcini mentale dificile, care aveau rolul de a le atenua perceptia dureroasa. Astfel, unor persoane li s-a cerut sa efectueze calcule aritmetice in timp ce erau supusi la stimuli durerosi de presiune. Rezultatele au aratat ca metoda este functionala numai daca exercitiile aritmetice nu erau prea dificile, in caz contrar subiectiii renuntand la ele. Un studiu ulterior a aratat ca ambele tipuri de exercitii ar avea efect, dar numai pe termen scurt.
O alta tehnica a recurs la stimuli umoristici despre care se postuleaza ca ar avea efect nu numai senzorial, ci si afectiv. O serie de autori au demonstrat ca stimularea prin umor ar produce eliberarea in organism a unor substante generatoare de buna dispozitie (endorfine), o reducere a tensiunii musculare si o crestere a numarului de respiratii. Cercetari efectuate pe voluntari au aratat o crestere a pragului dureros la cei care ascultau texte umoristice inregistrate pe banda, fata de cei care ascultau texte monotone. In urma cu un deceniu, doi autori americani au urmarit reactiile a 78 bolnavi aflati in perioada postoperatorie care au fost pusi sa urmareasca filme. O jumatate dintre acestia au vizionat comedii, iar cealalta jumatate filme „serioase“. La cei care au urmarit comediile nevoia de analgezice minore a scazut semnificativ, iar daca au avut si dreptul de a-si alege filmele preferate, atunci s-a constatat si reducerea intensitatii durerii.
Studii relativ recente au inclus si muzica printre factorii care ar putea influenta durerea. Alegerea genului de muzica este insa un element cheie, deoarece fiecare persoana reactioneaza in mod particular la o anumita muzica. Se apreciaza, in general, ca muzica „tare“, cu ritmuri rapide, e asociata cu descarcari de energie, care determina „excitarea“ subiectilor, in timp ce muzica linistita, in chei minore, poate fi asociata cu evenimente triste. in interpretarea reactiei la muzica un rol important il au amintirile legate de o anume melodie si de reactia emotionala traita in imprejurarile date. De aceea, o echipa de cercetatori englezi a avut ideea de a testa efectele „analgezice“ ale muzicii, solicitand pacientilor sa-si aduca muzica lor preferata. Studiul a aratat ca, in aceste conditii, ascultarea muzicii preferate a determinat o analgezie egala celei date de catre ascultarea unui text umoristic si superioara rezolvarii unor calcule aritmetice.