Apiterapia este o metoda de tratament care foloseste produsele stupului. Este o metoda foarte veche, raspandita in toate regiunile lumii. Mierea de albine, laptisorul de matca, propolisul, ceara, pasture, veninul de albine sunt leacuri naturale de mare efect, ce pot fi folosite si in scop preventiv, dar, ca si in cazul altor remedii naturale, este necesar sfatul unui medic.
Probabil mierea este cel mai dulce si mai bun aliment si leac natural, folosit inca de acum cateva mii de ani. Minunata licoare are insusirea de a hrani, tonifia si energiza organismul. Este sedativa, expectoranta, antiseptica, antianemica, diuretica. Mierea contine apa, glucide (fructoza, glucoza, zaharoza, maltoza), proteine, aminoacizi, substante minerale (calciu, cupru, magneziu, siliciu, fosfor, mangan etc.), vitamine (B1, B2, B6, B5, K, C), graunte de polen, substante antibiotice etc.
Cea mai bogata in virtuti vindecatoare este mierea poliflora. Fiecare tip de miere este insa indicat, cu precadere, pentru tratarea anumitor afectiuni. Culoarea mierii variaza in functie de compozitie si de florile din care s-au recoltat polenul si nectarul. Astfel, ea trece de la galben pal pana la auriu spre roscat si chiar maroniu, in cazul mierii de mana si conifere. Consumul de miere este contraindicat celor care au alergie la polen, precum si celor care au anumite afectiuni pancreatice. In alimentatia sugarilor mierea se va administra numai sub supraveghere medicala.
Polenul este recoltat si preparat de catre albine si foloseste la hranirea puietului. Grauncioarele de polen pot sa fie divers colorate, de la galben, pana la maroniu. Dupa ce este recoltat, polenul se poate pastra 2 ani, apoi el isi pierde valoarea terapeutica. Polenul este bogat in proteine, grasimi, zaharuri, substante minerale, pigmenti si fermenti. De asemenea, in compozitia lui sunt prezente vitamine: A, B, E, P, unii hormoni, antioxidanti, enzime antibiotice. Avand o valoare nutritiva mare, polenul este folosit ca accelerator al cresterii, de aceea se administreaza numai la indicatiile medicului.
Polenul se poate administra sub forma de granule, de pulbere obtinuta prin macinarea granulelor, sau pasta, numita si pastura, care este cea mai activa din punct de vedere al virtutilor terapeutice. Pastura se pastreaza la frigider, pentru ca altfel isi pierde proprietatile. Polenul este indicat in anemii, stari de slabire si epuizare, oboseala, ca stimulent al activitatii sexuale, ca factor de crestere si adjuvant in bolile cardiovasculare. Administrarea lui este contraindicata in alergii, afectiuni psihice, in obezitate, diabet si boli endocrine.
Propolisul este o substanta cleioasa, cerata, parfumata, pe care albinele o aduna din mugurii unor plante – plop, castan, cires, conifere – o prelucreaza, aducandu-i secretii proprii si-i maresc astfel insusirile antibacteriene. Propolisul contine uleiuri vegetale, minerale (fier, cupru, zinc, mangan) si multe rasini vegetale, care-i dau un miros specific. Este o substanta antiseptica si antibiotica. Se consuma ca atare, cantitatea echivalenta unui bob de mazare pe zi, in afectiuni pulmonare si pentru intarirea sistemului imunitar. Tinctura de propolis se foloseste in aplicatii externe, pentru badijonarea ranilor greu vindecabile, a gingiilor afectate de parodontoza, a aftelor si eczemelor. Propolisul are efect anesteziant in cazul durerilor dentare.
Laptisorul de matca este un produs care foloseste la hranirea larvelor de albine. Este secretat de albinele lucratoare si cu el este hranita si matca stupului. Este foarte bogat in proteine si aminoacizi: arginina, leucina si tirizina, substante antibiotice, minerale si vitamine, precum si hormoni feminini, glucide si lipide. Are rol de intarire si stimulare a cresterii, este antibiotic si folosit ca adjuvant in tratamentul anticanceros. Cu laptisor de matca se trateaza starile de oboseala si slabire, intarzierile de crestere, boli ale ficatului si ale inimii, sterilitatea feminina si frigiditatea, infectii virale, reumatism, cancer, afectiuni dermatologice. Laptisorul de matca nu este indicat in hipertiroida, in toate dereglarile glandelor endocrine, in diabet, alergii, afectiuni psihice.
Veninul de albine are proprietati antibiotice, insecticide, anticoagulante si produce modificari circulatorii locale sau generale. In scop terapeutic veninul de albine se foloseste fie direct prin intepatura de albina, fie prin extrase purificate, aplicate de catre medic. Este foarte important sa se stie ca unele persoane fac alergie sau chia soc anafilactic la administrarea de venin de albine. Se cunosc cazuri pentru care o intepatura de albine a fost fatala. Veninul este contraindicat si in diabet, graviditate, insuficienta cardiaca. De aceea, acest tip de tratament se va aplica sub stricta observatie si supraveghere a unui medic specialist.
Veninul de albine are actiune bactericida, antitumorala, anticoagulanta, cardiostimulatoare, protectoare impotriva iradierii radioactive. Din aceste motive, veninul de albine se foloseste in cazul reumatismului, al migrenelor si nevralgiilor, al afectiunilor cardiovasculare.