Traditii, obiceiuri, superstitii de Ignat. Sarbatorile de iarna incep, oficial, din 20 decembrie, cand are loc Ignatul sau ziua sacrificarii porcului. Iata ce trebuie sa faci in aceasta zi!
Traditii, obiceiuri, superstitii de Ignat. Pe 20 decembrie, in ziua de Ignat, in calendarul crestin ortodox este praznuit sfantul Mucenic Ignatie Teofaru, patriarh al Bisericii Antiohiei si ucenic al Sfantului Evanghelist Ioan.
Traditii, obiceiuri, superstitii de Ignat, 20 decembrie. In traditia populara, ziua de 20 decembrie este cunoscuta si sub numele de „Ignatul porcilor”, cand multi romani, mai ales din mediul rural, sacrifica porcul pentru masa de Craciun si celelalte sarbatori care urmeaza pana la Sfantul Ion.
Ce inseamna Ignatul
Traditii, obiceiuri, superstitii de Ignat, 20 decembrie. Ritualul sacrificarii porcului in preajma Craciunului aminteste de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) in perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul.
Aceasta jertfa este echivalentul semantic al anului ce se incheie, o noua viata se naste, aceea a noului an.
Vechii daci sacrificau porcul in semn pentru a veni in ajutorul Soarelui, in lupta cu Intunericul.
Traditii si superstitii de Ignat
Din batrani, se spune ca in noaptea de Ignat porcii viseaza daca vor fi sau nu taiati. Desi, traditional, porcii se sacrifica de Ignat, in unele zone, porcul se taie chiar in ajunul Craciunului.
Folcloristul Petru Caraman considera ca obiceiul taierii porcului din ziua de Ignat isi afla radacinile in traditiile antichitatii romane. Lumea romana practica acest sacrificiu la Saturnali, intre 17 si 30 decembrie, consacrandu-l lui Saturn, la origine zeu al semanaturilor, iar porcul era socotit ca intruchipare a acestei divinitati, a carei moarte si reinviere se consuma la cumpana dintre anul vechi si anul nou.
Desfasurarea obiceiului sacrificarii porcului se respectau anumite conditii de timp si spatiu. Sacrificiul nu poate fi inceput inainte de ivirea zorilor si nici nu poate depasi apusul soarelui. Si acum, aceasta traditie este respectata. Taierea are loc pe lumina, intrucat numai lumina poate tine la distanta, prin puterea ei arzatoare, spiritele malefice, ce-ar incerca sa anuleze virtutile sacrificiului.
Ignatul sau taierea porcului este si acum un prilej de reunire a familiei, la care participa toti membrii. Oamenii pregatesc cateva cutite bine ascutite, o butelie de gaz sau paie pentru parlit, vasele in care vor pune carne, slanina si soric.
Barbatii sunt cei care taie porcul, iar traditia cere ca acela care taie porcul sa fie un om curat. In unele regiuni chiar si gospodaria este sfintita inainte de sacrificare. Femeile nu au voie sa participe la taierea porcului nici macar pentru a turna bautura in paharele barbatilor, deoarece, fiindu-le mila, animalul nu poate muri. Rolul femeilor incepe in momentul in care carnea de porc ajunge pe masa din bucatarie, pentru a fi preparata.
Dupa taiere, se rostesc: ”Carnea ta sa fie/ Carne aurie”. Apoi, animalul este parlit pe primele paie secerate in vara, puse deoparte, special pentru Ignat. In foc mai sunt aruncate ramuri de lemn cainesc si de iasomie, ca sa iasa soricul aromat.
La sate se obisnuieste ca, dupa ce se parleste porcul, sa se puna un tol pe ek, iar cei mici sa se urce pe el.
Tot atunci se ia basica porcului si se pun graunte in ea, dupa care se pune la uscat. Se zice ca dupa cata galagie face basica, atata veselie si bucurie va fi in casa.
Dupa ce intreg ritualul este facut, urmeaza ”pomana porcului”, de care se ocupa andeosebi femeile.