România are nevoie de mână de lucru calificată pentru a putea implementa în ritm susţinut marile proiecte de infrastructură la care s-a angajat. Un calcul al Guvernului arată că necesarul în România este de 160.000 de muncitori în plus faţă de disponibilul actual! Sunt multe locuri de muncă reale care sunt create în economia noastră şi care ar putea genera şi un plan de repatriere masivă a conaţionalilor noştri.
Între timp, însă, Guvernul a fost nevoit să dubleze numărul de muncitori care vor veni în acest an din spaţiul non-UE, de la 25.0000 la 50.000 de persoane. Este un indicator extrem de important privind deficitul de personal acut cu care se confruntă firmele româneşti. Deja lucrează în ţara noastră 46.988 de oameni din afara spaţiului UE. Nu e nici o problemă că aceşti oameni vin să-şi găsească aici un trai mai bun. Din contră, arată că România e tot mai dezvoltată şi mai atractivă.
Dar România trebuie să redevină atractivă şi pentru milioanele de români care muncesc din greu în străinătate şi de care este, iată, nevoie aici. Nu sunt suficiente doar salariile mai mari. E nevoie de reforme, de infrastructură rutieră, educaţională şi medicală.
Statisticile oficiale arată că, în acest moment, în Italia, Marea Britanie şi Spania trăiesc peste un milion de români, iar în Germania 800.000. Vârsta medie a rezidenţilor români în Spania, spre exemplu, este de 38 de ani, deci la apogeul puterii de muncă şi a capacităţii profesionale. Fiecare român din aceste statistici impresionante, dar seci, înseamnă un român în minus în economia ţării şi o familie care nu este completă la ea acasă.
E datoria noastră să-i facem şi pe cei plecaţi să creadă din nou în ţara lor. Oricât de pesimişti am fi, România nu mai este aceeaşi ţară ca în urmă cu câteva decenii, înainte de intrarea noastră în Uniunea Europeană şi nici măcar aceeaşi din urmă cu doar câţiva ani.
Aşteptările noastre, după deceniile de degringoladă post-decembristă sunt astăzi uriaşe şi avem toate motivele să ne dorim mai mult şi mai repede. Din acest motiv, cele mai ample programe de investiţii din istoria recentă trebuie să îi aducă şi pe români acasă.
Pragmatismul investiţiilor trebuie dublat de un proiect aspiraţional. Revenirea românilor acasă poate fi cu adevărat proiectul nostru de ţară pentru următorii ani.