Buna Vestire, cunoscuta in popor si sub numele de Blagovestenie, Ziua Pasarilor sau Ziua Cucului, se praznuieste, in fiecare an, pe 25 martie, fiind prima sarbatoare atestata documentar, dedicata Maicii Domnului, o sarbatoare importanta si draga multora dintre romani. Este considerata a fi o zi sfanta si este cinstita ca atare.
Sarbatoarea a fost introdusa la Roma de Papa Leon al II-lea. La inceput aceasta era doar locala si cu denumirea de sarbatoare a asteptarii Nasterii Domnului. Variatia datei de praznuire a existat in Apus pana in sec. XI, cand data de 25 martie s-a generalizat in toata lumea catolica. Numai la armeni Buna Vestire se praznuieste pe 7 aprilie, in raport cu data veche a sarbatorii Nasterii Domnului (6 ianuarie).
In Rasarit insa, data de 25 martie s-a generalizat probabil indata ce Nasterea Domnului a inceput sa fie sarbatorita peste tot pe 25 decembrie, adica inca din prima jumatate a sec. al V-lea.
Se spune ca in ziua de Buna Vestire, arhanghelul Gavril a venit in cetatea Nazaret si i-a vestit Fecioarei Maria ca a fost aleasa de Dumnezeu sa dea nastere Mantuitorului Hristos si i-ar fi grait asa: ,,Bucura-te Maria, cea plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei si Binecuvantat este rodul trupului tau, Iisus”.
In credinta populara romaneasca, exista insa o sumedenie de obiceiuri si traditii legate de aceasta sarbatoare autohtona. Traditiile si obiceiurile sunt atat de frumoase, atat de romanesti, atat de stravechi, cu atat de mult iz stramosesc, dar atat de putin cunoscute unele, incat trebuie scoase la lumina.
Sarbatoarea de Bunavestire, situata in imediata apropiere a echinoctiului de primavara mai este cunoscuta si sub denumirea de Blogovestenie ( Blago Vesti), cuvant ce este de origine slava. Este o sarbatoare ce descrie venirea fizica a primaverii si blagoslovirea naturii si a pamantului, dar si renasterea ciclica a naturii. Este ziua in care firul de iarba se dezleaga si incepe sa creasca, este ziua in care pamantul si mustele se dezmortesc, este ziua intoarcerii pasarilor calatoare si incepe cucul a canta. Dar Cucul este cu siguranta o pasare speciala si nu degeaba in unele regiuni ale tarii, Bunavestire mai este cunoscuta si ca Ziua Cucului. Aceasta zi, pe care romanii o sarbatoresc, este o reminiscenta a unui vechi calendar popular, probabil lunar, deoarece ea este separata prin 9 zile de sarbatoarea ce o precede, Alexiile.
In esenta sa, Bunavestire este o sarbatoare asociata indeosebi pasarilor si de aceea i se mai spune si Ziua Pasarilor. Se spune ca pasarile se intorc in aceasta zi de primavara spre casele lor, purtand pe aripile lor speranta, primavara, dorul de reintoarcere. In unele zone ale tarii, exista credinta ca pasarile care se intorc in aceasta zi sunt intrupari ale sufletelor stramosilor. Intr-o zi atat de speciala, pasarile au si ele dezlegare de la cel care le-a creat, limba fiindu-le dezlegata. Cucul prezinta si el o importanta deosebita in geneza sarbatorii Bunei Vestiri, primul sau cantat fiind asociat echinoctiului de primavara, iar ultimul sau cantat de solstitiul de vara. Doar in aceasta zi, de Bunavestire, cucul, despre care se crede ca in timpul frigului si al iernii preschimbat in uliu, redevine la loc cuc si incepe sa cante. Harul cantatului ii este dat pana de sarbatoarea Sanzienelor sau a Sfantului Petru cand se ineaca cu orz, si nemaifiind in stare sa cante, se transforma iarasi in uliu, sarbatoare numita Amutitul Cucului.
Aceasta sarbatoare era si un important moment pentru prognozarea timpului calendaristic, pentru esalonarea muncile agricole de primavara, pentru practicarea unor ritualuri de indepartare a fortelor malefice, de divinatie si de prognozare a vremii si a duratei vietii.
De Ziua Pasarilor, in unele zone, fertilitatea in noul an era invocata prin stropitul radacinii prunilor cu tuica si amenintarea cu securea a pomilor fructiferi ca vor fi taiati daca nu rodesc. Potrivit traditiei populare romanesti, in ziua de Buna Vestire se aprindea un foc in curte, alaturi de care se punea paine, sare si o carafa cu apa, astfel incat ingerii sa se incalzeasca, sa isi astampere setea si foamea si sa vegheze locuinta tot timpul anului.
Un alt obicei al acestei zile, ca si de Alexii, este acela de a aprinde focuri in curti, pana tarziu, dupa miezul noptii, ori chiar pana in zori, focuri in care se ard lucrurile nefolositoare, adunate de prin gospodarie, iar obiceiul poarta numele de ,,Noaptea Focurilor”. De asemenea, casele si lucrurile se afuma pentru a alunga blestemele si gandurile negre. Se mai spune ca de Blagovestenie, vrajitoarele au putere mare. Ele pot prepara o mamaliga din porumb proaspat macinat cu care sa ucida pestii din lacuri, sa opreasca rodul pomilor ori sa ia laptele vacilor. Ca sa nu existe asemenea necazuri, in lumea satului locuinta se afuma cu tamaie de la Pastele trecut ori de la alta mare sarbatoare si lenjeria de corp sa fie purtata pe dos. Un efect binefacator il are si o ceapa aruncata pe fereastra, in timp ce se spune: ,,Na, ia de aici, pomana de sufletului vrajitoarelor”.
Tot acum se reintoarce si cucul. Pentru a intampina sosirea lui, satenii se ingrijeau, din timp, sa aiba asupra lor bani dar si sa fie in bune relatii cu toata lumea din jur. Daca primul cantec al cucului era auzit pe stomacul gol, din stanga sau din spatele omului, era semn rau: ,,Cucu-n spate mi-a cantat/ si moartea m-a sagetat!”. Daca pasarea ii canta cuiva din fata, era semn imbucurator, semn ca toata vara ii va merge bine.
In momentul in care auzeau cucul cantand, ei aruncau banii in directia din care se auzea cantecul si rosteau versuri pe un ton interogativ, numarand glasurile cucului, deoarece se considera ca fiecare ,,glas” corespunde unui an de viata.
Se urmarea cu multa atentie locul unde canta prima data cucul iar creanga pe care a stat el se taia si se punea in lautoarea fetelor, pentru a fi indragite de flacai asa cum cucul era indragit de catre toti oamenii. In unele sate se obisnuia sa se vaneze cucul de Blagovistenie, capul acestuia fiind conservat in sare pentru ca mai apoi sa fie purtat de fete in san, la hore. Tinerele credeau ca vor fi invitate, astfel, des la joc si repetau mereu in gand: ,,Cum nu sta cucul in loc, /Asa sa nu stau eu in joc”.
Flacaii si fetele il intrebau pe cuc cand se vor casatori: ,,Cucule voinicule/ Cati ani imi vei da/ pan’ m-oi insura sau marita?” Daca se intampla ca dupa rostirea acestor cuvinte, cucul sa cante, cantecul sau echivala cu un an de asteptare. Dimpotriva, daca el tacea, tacerea sa era semn ca avem de-a face cu o casatorie grabnica.
In aceasta zi se scoteau si stupii de la iernat. Acestia erau trecuti pe deasupra unui foc, pentru purificare, se afumau si se stropeau cu agheasma pentru a fi incarcati de fertilitate si de fecunditate si pentru a fi aparati de luarea manei.
Riturile savarsite in aceasta zi se mai intalnesc in unele sate izolate din zona montana, unde oamenii continua sa considere ca in acest mod natura este readusa la viata, se intra din plin in sezonul lucrarilor agricole de primavara si se pregateste noul an pastoral.
In alte zone ziua de Ziua Cucului era insa considerata neprielnica pentru rodul pasarilor, animalelor si plantelor: nu se puneau clostile deoarece se credea ca puii vor iesi cu doua capete si patru picioare si din ouale ouate in aceasta zi nu ies pui si nici nu sunt bune de mancat, de aceea se arunca.
Nici vacile nu se goneau in aceasta zi.
Femeile strangeau apa provenita din neaua topita pentru a fi folosita in practicile de medicina si cosmetica populara.
Importanta sarbatorii este marcata si de sacrificiul pestelui care se consuma ritual, indiferent daca ziua era de post sau de dulce. Toti crestinii trebuie sa manance peste pentru ca in cursul anului sa se simta ,,ca pestele in apa”.
La Buna Vestire trebuie sa soseasca randunelele.
De Blagovistenie se opreau morile de apa si de vant.
Taranii puteau ara ogoarele, dar nu li se recomanda sa semene, intrucat pasarile, flamanzite de primavara, erau in stare sa ciuguleasca toate semintele ingropate in pamant.
In traditia populara se spune ca asa cum va fi timpul de Buna-Vestire, tot asa va fi si in ziua de Pasti. Iar daca se ia ceata inainte de a iesi soarele, asa de timpuriu are sa fie si primavara iar plugarii vor avea un an fara de griji si cu belsug. Daca pe 25 martie natura este acoperita cu un vestmant verde, era semn ca anul va fi bogat in roade. Ciobanii se suie in aceasta zi pe stogul de fan si o ameninta cu toporul pe iarna, gonind-o, ca iarba-i inverzita si ca ei trebuie sa-si pasca acum turmele.
De Blagovestenie nu era bine sa se macine porumbul, caci malaiul facut atunci nu era mancat nici macar de pestii din rauri, iar daca era presarat la radacinile pomilor, acestia nu mai puteau da rod tot timpul anului. In acest fel, se vestea oamenilor ca era de rau a lucra in aceasta zi.
Cu prilejul zilei de Buna Vestire, era oprit a dormi prea mult spre a nu fi somnoros tot anul si nici a cauta cearta.
O sarbatoare frumoasa tuturor!
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Arthur Gorovei. – ,,Credinti si superstitii ale poporului roman” Editura, Grai si Suflet – Cultura Nationala, Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
– Elena Niculita Voronca – ,,Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman” Editura Saeculum Bucuresti 2005
– Ion Ghinoiu – ,,Sarbatori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an” Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Talos – ,,Gandirea magico-religioasa la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – Ghidul Sarbatorilor Romanesti Editura Humanitas 1998
– Narcisa Stiuca – Sarbatoarea noastra cea de toate zilele, editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Simion FIorea Marian – „Sarbatorile la romani” Editura “Grai si Suflet – Cultura Nationala”, 2001.
– Tudor Pamfile, ,,Sarbatorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.