Varsaturile reprezinta expulzii ale continutului gastric si/sau intestinal, voluntare sau nu, ce sunt însotite de contractii musculare abdominale. Acestea constituie un simptom, si nu o maladie, si pot fi expresia unei tulburari, fie pasagere si fara consecinte, fie a unei maladii grave. În cazul unor afectiuni grave, varsaturile pot determina tulburari metabolice importante, care pot pune viata în pericol daca nu sunt corectate imediat si cu profesionalism. Varsatura este un act reflex, coordonat de un centru unic situat în bulb, comportand o serie de reactii declansate de iritatia acestui centru.
Varsaturile pot fi precedate sau însotite de greata. Prin greata se întelege o anumita senzatie subiectiva, asociata cu manifestari obiective: stare de rau, slabiciune, vertij, greutate epigastrica, vajaituri în ureche, transpiratii reci, paloare, salivatie abundenta, modificari ale pulsului si respiratiei. De asemenea, acestea au drept consecinte tulburari hidroelectrolitice, care pot determina sau contribui la aparitia sindromului de deshidratare acuta.
La nou-nascutul care varsa, la care aportul de lapte este redus apare hipoglicemia. Foarte rar varsaturile pot produce rupturi ale mucoasei esofagiene. O alta consecinta posibila a varsaturilor este pneumonia de aspiratie, în special la prematuri si nou-nascuti, în caz de tulburari ale constientei sau în pozitia culcata în timpul varsaturii. Aparitia acestui simptom, în mod repetat, la un copil va trebui sa alarmeze parintii. Ei se vor prezenta la medic, cat mai repede posibil, deoarece doar el poate preciza natura aparitiei acestui simptom. În acest sens intereseaza varsta, sexul si antecedentele copilului, caracteristicile varsaturii (tipul expulziei: în jet, violent sau lent; aspectul varsaturii (alimentar, fecaloid, sanguinolent), orarul (post prandial: imediat sau tardiv; nocturn, matinal sau în cursul alimentatiei), factorii declansatori (schimbarea de pozitie, medicamente, alimente), data aparitiei si evolutia lor cu diferentierea varsaturilor acute, recente, ocazionale, de varsaturile cronice, recidivante. Semne asociate varsaturilor: – digestive: diaree, dureri abdominale, rectoragii; – electrodigestive: afectiuni în sfera ORL, pulmonare, neurologice, urinare.
Sunt importante regimul si modul de alimentare a copilului, modul de preparare a alimentelor, cantitatea, metoda de reconstituire a preparatelor din lapte praf, varsta la care au fost introduse alimentele (proteinele din lapte de vaca, glutenul), unele modificari dietetice care au ocazionat aparitia varsaturilor. Prezenta varsaturilor cronice influenteaza curba ponderala si staturala. Curba ponderala poate fi stationara, dar prabusirea acesteia impune cercetarea cu atentie a unei cauze organice în declansarea varsaturilor. Varsaturile cronice duc la deshidratare, iar aceasta poate fi extracelulara si intracelulara. Semnele clinice în deshidratarea extracelulara sunt: pliu cutanat persistent, hipotonia globilor oculari, oligurie, semn de soc, culoarea marmorata a tegumentelor, prelungirea timpului de recolorare, hipotensiune arteriala, iar semnele clinice în deshidratarea intracelulara sunt: sete, tegumente uscate, febra, tulburari ale constientei, convulsii.
Nu confundati varsaturile cu regurgitatiile. Este foarte important sa fie diferentiate varsaturile de regurgitatii. Acestea sunt simple expulzii postprandiale fara efort si nu se asociaza cu greata sau contractii fortate ale muschilor abdominali. Regurgitatiile se întalnesc la sugarii sanatosi, pana la varsta de 7-12 luni.
Regurgitatia poate avea unele cauze: – regurgitatia fiziologica este prezenta în primele saptamani de viata la nou-nascut sau la sugarul sanatos. Se produce o data sau de mai multe ori pe zi, la scurt timp dupa masa. Frecventa scade cu varsta, astfel ca între 7-12 luni regurgitatiile înceteaza sa mai apara; – regurgitatiile prin tehnica eronata de alimentatie, care apar ca urmare a pozitiei copilului, a vitezei de administrare si a cantitatatii de lapte primita, a formulei de lapte inadecvate caloric, mesele prea rare, mobilizarea intempestiva a sugarului dupa ce a mancat, orificiile prea mici ale tetinei. Acestea pot sa apara si la sugarul alimentat natural cand mameloanele sunt retractate, iar sugarul înghite o cantitate mare de aer; – regurgitatiile patologice apar într-o serie de afectiuni esofagiene ce pot fi diagnosticate si tratate medical sau chirurgical.
Greselile de alimentatie duc la mericism: Mericismul sau rumegatia este o forma rara, dar severa de rumegatie cronica. Se caracterizeaza prin „întoarceri“ voluntare automate ale alimentelor în cavitatea bucala, urmata de redeglutitie (înghitire) si de noi expulzii (rumegatii). Copilul readuce alimentele în gura, uneori cu ajutorul degetelor pe care le introduce în faringe. Rumegatia se produce la 20-30 de minute dupa masa si debuteaza în a doua jumatate a primului an de viata. Originea rumegatiei pare sa fie psihogena si se asociaza cu lipsa unor legaturi de afectiune între mama si copil. Rumegatia este precedata sau si însotita de miscari de masticatie si „clefairea“ cantitatii de alimente regurgitate. Terapia consta în special din stabilirea intensa a unei relatii „calde“ între copil si cei care îl îngrijesc.