Cuvintele otravite cu sensuri pe care nici mama semanticii n-ar reusi sa le trateze ne ajung in fiecare zi la urechi. Ma refer, in principal la cele ale politicienilor. In cazul multora dintre receptori se izbesc de palniile urechilor si cad pe podea ca mustele flituite cu spray, iar in alte cazuri trec pe langa, fara sa lase niciun zbenghi. Sunt putini cei care au urechi capabile sa primeasca mesajul si sa-l asimileze. De inteles nici nu se pune problema, pentru ca nici posesorii acestor discursuri nu stiu de fapt ce vor sa spuna. Evident, eu nu spun nici noutati si poate nici n-am talentul de a fi inteles… Asa de pe margine, ca orice iesean, pot face o constatare simpla: nu mai exista lideri politici locali autentici, cu sigilii si peceti. Exista doar copii fara fir, imitatii de proasta calitate a unor lideri adevarati. Reprezentarea Iasului in structurile centrale este una fara substanta, fara vlaga, cuminte si naiva ca reactia unui taran sarac prins fara bilet in tramvai. E pacat ca liderii adevarati pot fi gasiti doar in manualele de istorie, prafuiti si patati de naftalina… Gheorghe Nichita este plafonat, rutinat… isi ocupa timpul pregatind cafelele musafirilor care vor veni de la Directia Nationala Anticoruptie. Cristian Adomnitei este un castigator la Loto in 2012, analfabet in abecedarul politicii, un fel de pipi dus de vant pe pantalonii peneleului. A ajuns sef la Consiliul Judetean doar pentru ca Relu Fenechiu i-a schimbat pampersii la timp si l-a mai lasat din cand sa-si linga de pe degete excrementele aducatoare de noroc in viata, probabil ale lui… Aici, n-as vrea sa dau prea multe explicatii scarboase.
Desi are grosimea unui aluat de pizza subtire si ars pe margini, nu s-a inventat prajina care sa-i ajunga la nas. In ceea ce-l priveste pe Fenechiu, acesta a fost unul dintre singurii cu anvergura de lider, cu greutate, cu putere decizionala construita de jos, in timp. A avut un mare pacat… Era un infractor! Restul sefilor de partide incearca sa devina lideri doar atunci cand fac opozitie la orice spune Adomnitei sau Nichita. Nici macar o veche promisiune a politicii iesene, actualul senator Dumitru Oprea, n-are cum sa dovedeasca prea multe pentru ca e un tip depresiv, care plange inainte de a termina propozitia, care inca poarta sosele albe la sandale si este suparacios atunci cand alti copii detin o trotineta cu claxon mai frumoasa ca a lui. Petrica Movila nu poate fi lider decat acasa, cand isi cearta cainele prin curte, cand e suparat ca s-a cacat pisica in glastra sau cand se uita la filme motivationale. In rest, el poate ar vrea, da’ n-are peste cine… Restul sefilor de pravalii si aprozare politice stau cu perfuzia in mana si sonda in sacosa asteptand vreo alianta pentru care sa-si vanda tot ce mai au in schimbul unor promisiuni ieftine, perverse, care creeaza deceptii pasionale si aduc sinucideri electorale garantate. Paradoxul este ca tocmai acum scoala politica de la Iasi ar fi trebuit sa fie pe val avand in vedere ca are cel mai mare numar de parlamentari pe cap de locuitor din istorie. N-a avut niciodata Iasul 25 de posesori de scaune in Parlament, posesori de imunitati nemeritate, de privilegii golanesti si mese platite din sudoarea poporului. Ce-i drept, asta a sunat cam comunist asea… da’ n-am gasit alta rima. Am inceput sa cred ca toti cei care ne reprezinta acum in Parlament au fost prinsi cu pantalonii in vine si nici pana acum n-au avut timp sa si-i traga la loc. La urma, la final de mandat, vor spune cu totii ca n-au avut timp sa faca nimic, ca mai au nevoie de timp, si ca in cei patru ani de mandat n-au gasit hartia igienica sa se stearga la gura…
Catalin BOACNA-bzi.ro