Stela Popescu s-a stins din viata joi, iar actrita a fost condusa duminica pe ultimul drum. Decesul ei a indoliat intreaga Romanie, iar dupa moartea ei au inceput sa apara tot mai multe marturii cutremuratoare ale acesteia.
Unele dintre ele se refera la unele vise asemanatoare unor premonitii. Intr-un interviu acordat celor de la Jurnalul National, marea actrita spunea ca a a avut trei vise ingrozitoare inainte ca mama ei sa moara.
„Inainte de a muri mama am avut trei vise care parca m-au anuntat. Trei vise ingrozitoare. Mama avea cancer la san si o data am visat-o goala… cadea intr-un put.
Am tras-o de mana si, e adevarat, a mai trait trei ani. Am visat-o intr-o piata rece, unde vindea ficat si, la scurt timp, a facut metastaza la ficat”, spunea Stela Popescu.
„Cu trei saptamani inainte de a muri – eu trebuia sa plec in Israel, la o nunta, impreuna cu Arsinel – saracuta mi-a spus: „Nu pleca nicaieri in turneu, ca-mi trebuie pasaportul, pentru ca plec in Canada”.
Iar eu i-am spus: „Pai ce, nu-ti poti scoate singura pasaport?”, a mai spus actrita.
“Dupa doua saptamani s-a dus. Foarte interesant… dar eu cred ca asta m-a obsedat pe mine. Era bolnava de trei ani, trageam de ea tot timpul si ea-mi spunea:
„Fata asta nu ma lasa sa mor. Nu ma lasa sa mor!”. Ar fi trebuit sa cred dupa aceea in toate astea, dar nu vreau. Nu vreau!”, a mai povestit Stela Popescu.
Stela Popescu s-a nascut pe 21 decembrie 1935, in Orhei – pe atunci, Romania – intr-o familie de invatatori de sat. Aceasta a fost, insa, nesansa. Caci odata cu venirea razboiului mondial, tatal sau a fost deportat de catre sovietici, cu vina de a fi fost intelectual, carevasazica, dusman de clasa.
S-a intamplat asa: „Aveam 5 ani. Tata a fost deportat in Siberia in 1940. Rusii au avut un sistem foarte inteligent de a ocupa Basarabia. Au luat intr-o noapte tot ce era intelectual, barbati in special, si i-au dus direct, in vagoane, in Vladivostok.
Tata a scris 18 ani si n-am primit nicio scrisoare de la el. Toate scrisorile se adunau de catre autoritati si le dadeau foc in apropiere, intr-un sant. Pe el l-au dus la capatul pamantului, in Siberia. Le-au dat conserve si topoare si le-au zis sa-si faca baraci.
Stomacul tatei era ca fierul cand l-am reintalnit, de la atatea lemne taiate. A mancat radacini de copaci, a scapat cu viata, desi se omorau intre ei“, povestea Stela Popescu intr-un interviu acordat reporterilor „Weekend Adevarul“, in 2012.
Asadar, a fost nevoita sa creasca departe de tatal sau. Stela si mama sa s-au mutat in Romania, unde mama a primit casa si loc de munca, printr-un decret dat de Ion Antonescu pentru basarabeni. Au lasat totul in urma si au luat-o de la capat, cu un geamantan in care aveau numai doua linguri, doua furculite, fete de perna si cateva hainute.
„Tata a scris 18 ani si n-am primit nicio scrisoare de la el. Toate scrisorile se adunau de catre autoritati si le dadeau foc in apropiere, intr-un sant. Pe el l-au dus la capatul pamantului, in Siberia. Le-au dat conserve si topoare si le-au zis sa-si faca baraci.”
Stela Popescu pastra o amintire aparte cu mama, pe care o relata cu multa teatralitate: „Eram la gradinita, in satul in care m-am si nascut, Slobozia Hodorogea. In jur era zapada, erau caini pe strada… Mama: «Ti duci la gradiniti!». 6 ani aveam. Eu: «Nu, ca-i zapada».
M-a luat de o aripa si m-a dus direct la gradinita, unde era numai educatoarea. Nimeni nu adusese copiii. Invatatoarea i-a zis mamei ca-i nebuna. «S-inviete ca e diminiata si ia trebui sa se duca la gradiniti!» Si-mi aduc aminte ca in ziua aia am invatat sa fac pe hartie un pui.
Mi-a desenat invatatoarea un pui pe carton. Am spart un ou, am pus albus pe hartie, pe post de lipici, am adaugat niste malai si a iesit un puisor splendid. I-am adaugat un ochi albastru si ciocul rosu. Deci ziua aia n-am s-o uit niciodata“.