Giardia lamblia este unul dintre parazitii cei mai frecvent implicati in infectia parazitara a intestinului uman. Se considera ca aproximativ 25% din populatia globului este infestata cu Giardia lamblia. Studii epidemiologice au demonstrat receptivitatea crescuta a copiilor mici pentru Giardia, dar si agresivitatea crescuta a parazitului la varste mici. Sursa de infectie este numai omul bolnav sau purtatorul sanatos de paraziti, care elimina prin materii fecale chisti de giardia. Durerea abdominala este simptomul frecvent al giardiozei. Aceasta poate fi difuza sau localizata (periombilical, epigastric). Durerea este recurenta, continua sau colicativa. Cand durerea este colicativa copilul este palid, prezinta transpiratii reci, putand simula o colica hepatica, o apendicita acuta sau criza dureroasa din ulcerul epigastric.
De cele mai multe ori, intre crizele dureroase bolnavul nu are alte acuze, rareori ramane cu dureri difuze, iar intensitatea acestora este mica. Cand durerea este localizata la nivelul regiunii epigastrice este de intensitate medie sau usoara, fara legatura cu mesele, insotindu-se de sensibilitatea zonei la palpare. Un alt simptom important este diareea cronica, care, uneori, evolueaza episodic si imbracand aspectul unei enterocolite acute in perioadele de exacerbare a sindromului diareic. Poate sa apara si constipatia, dar mai rar, alternand cu diareea. Scaunele sunt de consistenta moale, chiar pana la aspect lichid, au miros urat, de culoare brun-galbuie, verzuie sau albicioasa, pot contine mucus, resturi alimentare si chiar sange. Numarul lor variaza de la 1-2 la 10-12 pe zi.
Cand leziunile intestinale sunt severe, poate sa apara intoleranta tranzitorie la gluten sau un deficit dizaharidozic, cu aparitia intolerantei la dizaharide, care, in final, determina aparitia diareei cronice. Nu sunt lipsite greturile, varsaturile, distensia abdominala, senzatia de plenitudine postprandiala, flatulenta, anorexia, senzatia de „amar in gura“, apare scaderea in greutate, intarzierea in dezvoltarea psihomotorie a copiilor. Diagnosticul de giardioza trebuie confirmat prin examen parazitologic repetat la 7 zile. in cazul cand acesta nu poate confirma diagnosticul, se va studia sucul gastric, duodenal si bila.
Tratamentul girdiozei este actualmente amplu cercetat, atat pentru scaderea incidentei bolii, cat si pentru cresterea rezistentei parazitului si/sau fenomenelor secundare aparute dupa utilizarea medicamentelor „antiparazitare“. De aceea, tratamentul este obligatoriu a fi recomandat de catre medic, pentru a se evita aparitia de simptome cauzate de toxicitatea medicatiei. La tratamentul antiparazitar specific se asociaza si tratamentul dietetic, in scopul restabilirii starii de nutritie a pacientului.