Doctorul Nicolae Cristescu, un om în vârstă de peste 60 de ani, împarte cu înțelepciune două vocații de-a lungul a două decenii. În fiecare zi, de dimineața până seara, devine medic, iar în zilele de duminică și sărbători își îmbracă haina neagră de preot. Originar dintr-o familie modestă de refugiați basarabeni, el a crescut în spiritul sărăciei, dar a ales să își dedice viața dăruirii mai mult decât a primirii.
În inima orașului Constanța, într-un cabinet medical simplu situat într-un bloc comunist cu 10 etaje, doctorul Cristescu primește pacienții cu blândețe și compasiune. Cu o carieră bogată în medicină, specializat în ecografie generală, el oferă consultații cu sau fără bilet de trimitere, iar adesea gratuit, demonstrând că compasiunea și grijile pentru cei mai puțin norocoși sunt mai presus de orice altceva.
„Vedeți aparatele astea? Serviciile, pentru care aș putea să închei un contract cu Casa, nu le-am încheiat, nu solicit bani nici de la CAS, nici de la pacienți, este un dar. De ce preferați să trăiți așa modest? Păi eu așa am trăit toată viața”, spune doctorul, subliniind că gesturile sale nobile sunt o formă de dăruire, nu doar o profesie.
Într-o dimineață obișnuită, Nicolae Cristescu lasă în urmă halatul alb și stetoscopul și devine părintele Cristescu. Intră în biserica situată peste drum de spitalul în care își desfășoară activitatea medicală, pregătit să slujească credincioșii care îi caută ajutorul. Copilul care a fost dus de mână la biserică de către bunica sa găsește acum împlinirea și îndrumarea spirituală în preoție.
Decizia sa de a deveni preot a fost una cu impact puternic, luată la vârsta de 40 de ani, când a simțit că medicina nu este totul. Cu o carieră deja stabilă în domeniul medical, a urmat calea teologiei, aducând astfel o perspectivă complexă și bogată vieții sale. Povestea sa reflectă dorința de a căuta mai mult în viață și de a împlini un vis încă neexplorat.
În fiecare duminică, dimineața, părintele Cristescu oficiază slujba, încercând să aducă pacea și speranța în inimile credincioșilor. Biserica devine locul în care se împletesc cele două lumi ale sale – medicina și preoția. Așa cum îngrijește trupurile prin medicină, la fel de dedicat se ocupă de vindecarea sufletelor prin credință.
În cabinetul medical, biroul său este înconjurat de icoane, iar atmosfera reflectă devotamentul său față de credință. Cu modestie, nu se lasă văzut ca preot în timpul activității medicale, dar își poartă credința cu el în fiecare aspect al vieții sale.
„Omul poartă în trupul său o parte dumnezeiască, sufletul“, spune el, subliniind conexiunea profundă dintre trup și suflet. În viziunea sa, medicina și religia nu sunt separate, ci se completează reciproc. Își dedică fiecare zi pentru a aduce împăcare și alinare, indiferent de haina pe care o poartă – cea de medic sau de preot.
Întâmplător sau nu, binecuvântarea sa de preot a venit în ziua în care credincioșii sărbătoresc pe Sfântul Pantelimon, ocrotitorul medicilor. Pilda acestui sfânt este reflectată în gesturile nobile ale doctorului Cristescu, care oferă consultații gratuite pentru cei fără resurse financiare, inspirându-se din spiritul altruist al Sfântului Pantelimon.
În final, povestea doctorului Nicolae Cristescu este una despre dăruire, modestie și împlinire personală. A ales să își dedice viața îngrijirii atât a trupurilor, cât și a sufletelor, oferind lumii un exemplu de compasiune și devotament într-o lume adesea grăbită și lipsită de empatie.