Cornel Ban, de la Centrul pentru Studiul Democrației vorbește pe Facebook despre lipsa de investiții în cercetare și dezvoltare în România, insistând în mod particular pe lipsa fondurilor private.
Astfel, spune Ban, dependența de importul tehnologic este "destul de deprimantă". Atunci când doar consumi și asamblezi tehnologii create în altă parte nu poți obține ce este mai bun pentru economia locală. În România, cheltuielile medii pentru cercetare și dezvoltare ating două procente din PIB în UE (cu valori maxime de 4% în Suedia și Finlanda),dar în România ele sunt de aproximativ 0,5%, nivel similar celui din Polonia și Slovacia, dar jumătate nivel al Ungariei și al Republicii Cehe.
Iar marea majoritate a acestor bani sunt cheltuiți de stat. Spune autorul:
În ceea ce privește sectorul privat, situația este pur și simplu dramatică: în timp ce mai mult de jumătate din cheltuielile R & D în UE sunt făcute de firme private, în România acest procent este de doar 23%, majoritatea cercetării și dezvoltării încă provenind din sectorul public, si doar 125 din managerii din România cred că dezvoltarea unui ecosistem de inovare care să favorizeze creșterea ar trebui să fie o prioritate guvernamentală, nu o chestiune de asumare a riscurilor corporative
Fondurile alternative de finanțare R și D sosesc cu întârziere, iar Bursele de Valori București nu a reușit să promoveze finanțarea prin acțiuni sau finanțarea proiectelor la un nivel adecvat. Capitalul de risc pentru start-up-uri a evoluat de la aproape inexistent în 2012 la abia vizibil în 2018. În același timp, figura (…) arată că în Slovenia, țara est-europeană este cel mai puțin dependentă de investițiile străine directe și cu o bază de capital de risc mică se pot găsi investiții private în cercetare și dezvoltare la un nivel apropiat de SUA și țările nordice. (Sursa CSD/Facebook)
