Parul facial este, in lumea musulmana, un atribut al statutului social, care transmite informatii pretioase despre fiecare barbat, chiar inainte ca acesta sa se prezinte interlocutorului sau sa ii vorbeasca. Altfel spus, barba contribuie la prima impresie pe care un partener de conversatie ar putea sa o aiba. Dar asta nu este tot. Exista mai multe stiluri in care se poarta barba, in acele regiuni si multe semnificatii, pentru fiecare. In timpul lui Hosni Mubarak, barbile pareau sa se fi demodat in Egipt, dar acum tendinta a revenit. De fapt ele nu s-au demodat niciodata, doar au fost interzise…
In lumea araba si musulmana, parul facial denota mai mult decat intretinerea aspectului exterior si a unui stil personal, dupa cum remarca un jurnalist din Cairo, Ashraf Khalil.
In urma cu doi ani ma aflam, impreuna cu parintii, intr-o moschee in apropiere de Chicago. Ei m-au prezentat unei vechi prietene de familie: o doamna care ma cunostea de cand eram copil, dar care nu ma vazuse de cativa ani. A imbratisat-o pe mama si i-a strans mana tatalui meu, dar cand s-a intors spre mine, nu s-a apropiat deloc, nu a incercat sa imi stranga mana, in schimb mi-a facut, intr-un mod ciudat cu mana, ca si cum ar fi vrut sa plece. Tatal meu a intrebat-o atunci de ce era atat de distanta iar ea i-a raspuns ca din cauza barbii mele.
"A presupus ca parul meu facial era un simbol al unei credinte islamice profunde, iar daca s-ar fi oferit sa imi stranga mana, nu as fi acceptat."
Tatal meu care stie ca sunt un necredincios, se amuza mereu povestind acea intamplare”, scrie jurnalisul pentru BBC.
In Egipt, membrii Fratiei Musulmane poarta, de obicei, barbi bine ingrijite si mustati dese in timp ce salafistii, fundamentalistii ultraconservatori, prefera barbile lungi si rebele si de multe ori isi barbieresc mustata, in semn de respect fata de stilul in care profetul Mohammed si-a purtat el insusi barba, in urma cu 1400 de ani. Exista adepti care isi vopsesc parul facial cu henna, in nuante de la maro la portocaliu deschis.
Vezi si: Acuzatii dure pentru un cunoscut post de televiziune: "Continua sa incite la violenta"
In perioada de dupa regimul Mubarak in Egipt, barbile au inceput sa prinda din nou contur. La propriu. Timp de patru ani, barbile au fost considerate simboluri ale miscarilor islamice, pe care presedintele le vedea ca pe niste amenintari ale puterii. Angajatilor Guvernului, ofiterilor de politie si chiar pilotilor egipteni le era interzis sa poarte barba. In prezent, purtarea barbii in Egipt a devenit o chestiune corelata drepturilor omului si libertatii de expresie. Barba este si un punct de referinta, pe plan politic, s-ar putea spune. In ultimele cateva luni protestele impotriva presedintelui Mohammed Morsi, un oficial de cursa lunga al Fratiei Musulmane, au facut auzite unul dintre mesajele aclamate, care atrag atentia, din acest punct de vedere:
"Barbiereste-l pe Morsi si il vei gasi pe Mubarak!"
Barba nu este doar un simbol al musulmanilor. Majoritatea crestinilor copti si a calugarilor poarta barba lunga. Cand noul papa copt a fost ales, in persoana lui Tawadros II, acesta avea o barba asemanatoare cu cea a lui Emad Abdel-Ghafour, fostul lider al celui mai mare partid salafist din Egipt.
Barba mai este vazuta si ca o dovada de barbatie si onoare. Insa dincolo de toate aceste date referitoare la statut social si la identitate, barba mai este purtata si ca tactica de supravietuire, crede jurnalistul BBC.
Mi-am petrecut doi ani ca reporter pentru Los Angeles Times in Iraq, dupa rasturnarea regimului lui Saddam Hussein. Infatisarea mea era elementul cheie, atunci cand doream sa ma misc liber, fara ca viata sa imi fie pusa in pericol. Ca egiptean-american, nu as fi putut sa imit intr-un mod convingator accentul irakian, dar as fi reusit sa trec mai usor de o eventuala inspectie, cu ajutorul unui aspect potrivit. De aceea m-am straduit sa aflu cum se imbracau barbatii irakieni de varsta mea, ce fel de incaltaminte purtau si mai ales cum isi aranjau barbile.
"Irakienii sunt oameni cu mustati mari, tocmai ca sa sugereze ideea de barbatie."
Pentru cateva luni am abandonat propriul meu stil si am adoptat mustata irakiana. A fost un dezastru, fiindca nu as fi ajuns niciodata sa obtin acel nivel „clasic” de mustata stufoasa, ca a lui Saddam. Experimentul s-a incheiat in momentul in care am vizitat Statele Unite si fratele meu mai mic mi-a spus ca seman cu Freddie Mercury”, isi mai aminteste jurnalistul Ashraf Khalil.
