Asistam la o mare disputa. Care, din cand in cand, devine isterica. Si, in orice caz, e dramatica. Pentru ca tema este nici mai mult nici mai putin decat suspendarea si demiterea presedintelui Romaniei. Disputa este generata de duplicitate. Iar duplicitatea este consecinta existentei a doi pitici. Unul rau si altul bun.
Acest joc politic de-a piticul rau si de-a piticul bun nu este de data recenta. El exista din capul locului. De cand a fost facuta coalitia. De cand exista alianta PSD-ALDE. Rand pe rand, prin rotatie si in functie de tema aflata in disputa, cei doi lideri, Dragnea si Tariceanu joaca alternativ rolurile de pitic rau si de pitic bun. Asta a devenit o regula. Intotdeauna, inaintea unei decizii importante, care este totodata si controversata, asistam la o aparenta balbaiala la varful coalitiei. Unul dintre lideri face un anunt, celalalt isi exprima in termeni destul de voalati obectiile. Rezultatul este generarea unei dezbateri aprinse nu numai in mediul poltic ci, in general, in opinia publica. Un asemenea exercitiu functioneaza perfect ca un balon de incercare. Opinia publica si mediul politic sunt testate. Dupa ce liderii coalitiei vad incotro bate vantul, actioneaza intr-o perfecta intelegere.
Piticul rau si piticul bun functioneaza si in ceea ce priveste aceasta decizie de importanta capitala, legata de posibilitatea suspendarii si demiterii presedintelui Klaus Iohannis. Si, ceea ce este interesant, functioneaza alternativ. Primul care a afirmat in temeni cat se poate de taiosi ca, neconformandu-se deciziei Curtii Constitutionale, presedintele Klaus Iohannis isi va asuma toate consecintele, a fost Calin Popescu Tariceanu. Acest tip de exprimare trimite direct la singura sanctiune posibila, care este suspendarea, urmata de demitere. Dar, evident, Tariceanu nu a facut in mod deschis o asemenea afirmatie. In scurt timp, fiind intrebat in mod direct despre posibilitatea unei suspendari, Liviu Dragnea a jucat rolul piticului bun. Afirmand ca despre asa ceva nu s-a discutat in coalitie. Iata ca, recent, cel care a deschis prin retorica sa poarta suspendarii urmata de demitere este acelasi Liviu Dragnea. Transformat peste noapte din piticul bun in piticul rau. Este fix momentul in care se produce rocada, Tariceanu fiind acum cel care lasa impresia ca inlatura un asemenea scenariu.
Este un joc politic care poate fi citit in mod corect si inteles. O coalitie are dezavantajele ei. Dar are si avantaje. Printre acestea se numara si faptul ca liderii pot juca pana la un punct in mod ambiguu, testand dar si aburind in acelasi timp opinia publica. Apoi, asa cum s-a intamplat de fiecare data, cel putin de cand avem aceasta majoritate parlamentara, decizia e luata fara ezitari si ramane definitiva. Cred ca ne aflam intr-un asemenea scenariu.
O suspendare urmata de procedura de demitere a presedintelui, luata intr-un sezon in care multi romani sunt in vacanta si inainte cu un an de alegerile prezidentiale prezinta avantaje si dezavantaje. Deci calculele politice sunt necesare. Chiar daca deasupra acestor calcule politice trebuie sa primeze exigente mai inalte. Cum este de pilda necesitatea, dar si rapunderea in acelasi timp, de a apara Constitutia. Si de a face in asa fel de la nivelul celei mai reprezentantive puteri in stat, puterea legislativa, ca aceasta Constitutie sa fie aplicata in litera si spiritul ei.
Sa revenim insa la calculele politice. Faptul ca cele doua evenimente, suspendarea si demiterea, ar urma sa se produca in aceasta vara si cel mai tarziu la inceputul toamnei, are efecte semnificative asupra prezentei la vot si a compozitiei cetatenilor care urmeaza sa se pronunte. E clar ca prezenta la vot va fi mai mica, in conditiile in care cel putin un sfert din populatia Romaniei se misca in aceasta perioada in alte localitati decat cele de domiciliu. O prezenta la vot mai scazuta, asa cum s-a demonstrat pana acum, favorizeaza Stanga. Deci sansa ca Iohannis sa fie demis prin referendum creste. Pe de alta parte, este obligatoriu ca totusi 30% din totalul cetatenilor cu drept de vot sa mearga la referendum. Aceasta presupune un efort consistent din partea majoritatii si o buna motivare a bazinelor electorale ale Stangii. Si aici exista, intr-adevar, un risc. Daca nu vor iesi din casa suficient de multi romani? In acesta eventualitate, la capatul referendumului, Klaus Iohannis nu va putea fi demis. Si atunci pozitia acestuia, in loc sa se subrezeasca, se intareste.
Sunt si multe alte calcule care trebuie facute si chiar se fac inaintea unei decizii definitive, care urmeaza sa fie luata probabil pe parcursul acestei saptamani. Pana atunci insa, jocul de-a piticul rau si de-a piticul bun este util si ii ajuta pe liderii coalitiei, prin observarea si analiza atenta a diverselor tipuri de reactie, sa ia decizia corecta.