Povestea trista a unui bătrân singur in vârsta de 75 de ani ce trăiește pe străzile Barladului : „Daca Domnul vre’ sa aiba grija de mine”

0
185

 

O barladeanca cu suflet mare a postat in seara zilei de joi, 10 Februarie, pe un grup din zona municipiului Barlad, o poveste extrem de trista a unui bătrânel in vârsta de 75 de ani care își trăiește singuratatea vârstei pe străzile Barladului fără a avea un adăpost deasupra capului . In compania femeii cu suflet mare ce i-a oferit un ceai, Nea' Constantin, i-a povestit viața sa, una plină de întâmplări mult prea grele . La vârsta de 12 ani a luat viața in piept și s-a dus la munca pe unde a putut, apoi a fost adoptat de o familie, mai târziu și-a întemeiat o familie , iar in anul 2002 i-a murit sotia , iar de acolo viața sa a luat o turnura extraordinar de rea pentru el. Doarme in Gara Barlad și nu își dorește decât sa moara. In postare barladeanca specifica faptul ca bătrânelul nu consuma alcool sau cafea . Citește mai jos emoționanta poveste a lui Nea' Constantin:

“Bună seara oameni dragi și buni! El este Domnul Constantin! Un suflet blând și cald cu ochi albaștri, 75 de ani și o poveste de viata trista  ! L-am găsit stând pe scările de lângă magazinul Berlin, strada Gării, Bârlad. M-am pus pus lângă dumnealui , l-am întrebat dacă a mâncat, dacă ii este sete, am cumpărat 2 ceaiuri și a început sa-mi spună povestea tristă prin care trece de ceva timp si am plans împreună. A avut o copilărie grea cu un tata care consuma alcool și era mereu agresiv cu soția și copilul lor. Nea' Constantin ca sa scape de acest calvar, a plecat de-acasă și și-a luat viața în piept de la vârsta de doar 12 ani și jumătate ( un copil). A muncit pe unde a apucat o perioada de 4 ani pana a fost adoptat de o familie din satul Banca. A crescut si-a întemeiat o familie ca în anul 2002 sa-i decedeze soția și în acel moment sa piardă totul. Se pare ca soarta nu l-a ajutat pe acest om. După pierderea soției, nea' Constantin a pierdut totul : casa, familia și a ajuns sa stea pe drumuri singurul lucru cel mai de preț este acel ghiozdan care, citez : "Asta e averea pe care o mai am!" Acum locuiește pe străzile Barladului la mila oamenilor, doarme în Gară și-și dorește moartea sa scape de crucea grea pe care o duce.

 

Am dorit sa fac publica aceasta poveste căci poate încă mai sunt oameni cu suflet bun și îl pot ajuta cu orice, insa cel mai mult isi dorește o cameruță călduroasă ("sa nu mai doarmă în gări sau în scările de bloc să-și poată trăi bătrânețile liniștit pana în cel mai negru moment"). Doresc sa specific ca nu are pensie (asa mi-a apus domnul) întrucât a lucrat la țară la stâni și nu i-a făcut nimeni carte de muncă. "Nu consum alcool, cafea sau nu umblu cu prostii!"(citez, acestea sunt cuvintele lui nea' Constantin).

 

Pentru oamenii cu suflet mare care doresc sa-l ajute, îl găsiți în fiecare seara pe aceleași scări de lângă magazinul Berlin sau pe băncile din sala de așteptare din Gara Bârlad.

Haideți sa-l ajutăm împreună, este un suflet blând cu frica de Dumnezeu și neajutorat! Dacă cineva dorește detalii despre dumnealui, țin sa menționez ca dumnealui m-a rugat sa-i fac o poza la buletin in caz de cineva doreste sa-l ajute. Haideți să fim mai buni unii cu alții, fiți binecuvântați! “ se arată in postarea de pe grup