În pragul sărbătorilor de iarnă, o scrisoare emoționantă a ajuns la urechile noastre, aducând cu ea povestea cutremurătoare a Aidei, o adolescentă de 13 ani crescută cu grijă de bunică. Cu toate că vârsta ei fragedă îi aducea de obicei bucurii și entuziasm în această perioadă, dorința sa pentru Moș Crăciun s-a dovedit a fi una de o profunzime remarcabilă.
Aida, o tânără plină de ambiție, primește în dar din partea bunei sale o educație însoțită de multă iubire. Cu un spirit deschis, se străduiește să excelențeze în școală și și-a fixat obiectivul de a deveni avocat. Cu toate acestea, ceea ce o frământă în suflet este legătura tot mai fragilă cu mama sa.
Mama Aidei a luat decizia grea de a pleca în străinătate în căutarea unui trai mai bun, o alegere pe care mulți părinți din întreaga lume sunt nevoiți să o facă. În scrisoarea ei sinceră către Moș Crăciun, Aida nu exprimă dorința de jucării scumpe, îmbrăcăminte de firmă sau dulciuri. Dorința ei simplă, dar cutremurătoare, este aceea de a primi un telefon de la mama ei.
Cu toate că Aida înțelege sacrificiile pe care le-a făcut mama sa pentru a-i asigura un viitor mai bun, simte tot mai mult golul lăsat de absența ei. Își dorește să primească un semn că este în gândurile și inimile mamei sale, căci comunicarea dintre ele pare să se subțieze treptat.
Scrisoarea transmite și sentimente de iubire către bunică, care, cu răbdare și devotament, îi oferă un camin stabil și susținere. Aida își exprimă dorința ca bunică ei să aibă parte de multe zile și să asiste cu bucurie la îndeplinirea visurilor sale.
Mai mult decât atât, tânăra descoperă că are o soră, o prezență până acum necunoscută, iar rugămintea sa către Moș Crăciun este cea de a uni toți părinții din lume într-un gest comun de iubire față de copiii lor.
Scrisoarea lui Aida rezonează cu mulți dintre noi, aducând în prim-plan realitatea cruntă a separării dintre părinți și copii, dar și forța și curajul de a visa la un viitor mai bun. În această perioadă a darurilor, poate că cea mai mare dorință ar trebui să fie aceea de a consolida legăturile umane și de a ne aminti că, în cele din urmă, iubirea este cea care aduce cu adevărat lumina în viețile noastre.
“Numele meu este Aida.
Am 13 ani și la vârsta mea nu ar mai trebui să cred în Moș Crăciun. Nici eu nu știu dacă cred în bătrânelul simpatic cu barbă albă su doar în magi pe care el o transmite.
Nu îți cer nimic, ceea ce eu îmi doresc, nimeni nu îmi poate da.
Să îți spun despre mine: Sunt crescută de mamaia de la vârsta de șapte ani.
Mama a plecat la muncă în străinătate. Un an a ținut legătura cu noi, apoi din ce în ce mai rar.
Am aflat că mai am o surioară, dar nu am văzut-o niciodată. Învăț foarte bine și vreau să devin avocat și să lupt pentru drepturile copiilor ca mine. Mamaia îmi oferă toată dragostea ei, nu îmi trebuie nimic mai mult.
Mi-a spus că mă cheamă Aida pentru că Mamei îi plăcea opera.
Vezi de ce nu îți cer nimic? Pentru că pe mama nu o poți face să mă iubească…
Totuși îți cer ceva: zile multe pentru mamaia. Să o pot face mândră de mine.
Nu îți las nicio adresă pentru că ce îmi doresc eu nu poate veni într-un pachet.
Vreau să te rog doar să îi faci să înțeleagă pe toți părinții din lumea asta că un copil are nevoie de iubirea lor.
Și eu am nevoie, dar mamaia îmi dă destulă iubire, poate mai multă decât mi-ar fi dat mama… și eu totuși am nevoie de iubirea ei.
Despre tata nu știu nimic, nici mamaia nu știe.
Dragă Moșule, dacă poți, fă-o pe mama să mă sune, măcar atât.
Mulțumesc,
Aida“
