Roberto Emanuele Lungu, cunoscut în familie sub numele de Emi, este un tânăr român cu o poveste de viață remarcabilă. S-a născut în Palestrina, un oraș situat la 35 de kilometri de Roma, Italia, dar viața sa a luat o turnură neașteptată la vârsta de 13 ani, când familia sa s-a mutat în România, în satul Albele, în apropierea orașului Onești.
Decizia familiei de a se întoarce în România a fost determinată de starea de sănătate a tatălui lui Emi, care s-a confruntat cu o hernie de disc și a fost supus la două intervenții chirurgicale în Italia, ceea ce l-a împiedicat să continue munca în construcții. Cu toate că au trebuit să renunțe la casa pe care o închiriaseră în Italia, familia a ales să se stabilească în Albele, județul Bacău, unde și-au construit o casă cu economiile adunate în străinătate.
Emi a aflat despre mutarea definitivă a familiei în timpul unei călătorii cu mașina către România, crezând inițial că este doar într-o vacanță. A sosit într-un sat românesc cu drumuri neasfaltate, o schimbare majoră în comparație cu frumusețea orașului italian Castel San Pietro Romano, unde locuise anterior.
Pentru Emi, adaptarea la noua realitate a fost o provocare. Nu vorbea româna fluent, iar pentru a ajunge la școală în Onești, trebuia să se trezească devreme. A trebuit să facă față și reacțiilor neplăcute ale colegilor, care îl considerau diferit.
Cu toate acestea, Emi a perseverat și a reușit să obțină diploma de bacalaureat în România. Cu toate că acum consideră România a fi casa sa, Italia rămâne locul care îi definește identitatea.
În prezent, Emi lucrează în Norvegia în timpul vacanțelor, la ferma mătușii sale, și își propune să economisească bani pentru a se înscrie la Facultatea de Mecanică din Iași. Visul său este să se stabilească în Norvegia sau America, unde speră să-și deschidă o firmă în domeniul mecanicii auto.
Despre experiența sa în România, Emi reflectează: „Nu vreau să rămân în România; cu cât mai repede plec de aici, cu atât e mai bine. Nu-mi place limba, nu-mi place mâncarea. M-au luat prea dintr-odată când am plecat și mie mi s-a pus pata.”
Cu toate că nu intenționează să se stabilească în Italia, Emi dorește să obțină cetățenia italiană, considerând-o o parte importantă a identității sale.
„Eu mă simt italian sută la sută. Mi-e foarte greu să mă exprim în română, în italiană mi-e mai ușor. Gândesc în italiană, vorbesc în italiană, mă port ca un italian.”