În după-amiaza zilei de sâmbătă, 20 ianuarie 2024, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a sfințit clopotele bisericii din localitatea Chersăcosu, filiei a Parohiei Pogănești, Protopopiatul Huși, sfânt locaș ce se apropie de finalizare.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele inspector eparhial Dragoș Trofin, părintele protopop Iulian Dumitru Ștefan, și părintele paroh Flavius Iosif.
În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a arătat care este rolul clopotelor și chemarea pe care ne-o fac:
În tradiţia vechi-testamentară, era rânduit ca arhiereul (episcopul) să poarte niște clopoţei mici în capătul unui veșmânt, iar acești clopoţei erau mișcaţi atunci când era rostit numele lui Dumnezeu, ca să nu-L audă poporul. În mentalitatea evreilor, numele lui Dumnezeu – Iahve sau Cel ce este – era rostit foarte rar de către arhiereu, și niciodată de către popor.
Sunetul clopoţeilor de la veșmintele arhiereului, asociat cu chemarea numelui lui Dumnezeu, ne învaţă pe noi că, ori de câte ori auzim sunetul unui clopot, suntem chemaţi să-L slăvim și să-L mărturisim pe Dumnezeu.
Așa cum s-a spus și în rugăciune, unde este acest sunet de chemare la rugăciune sau de chemare a prezenţei lui Dumnezeu, vine pacea și liniștea, nu numai în inima omului, ci și în văzduh.
Cu toţii știm – și nu este numai o tradiţie populară, neîntemeiată – că, în vreme de furtună și vreme năprasnică, când sunt fulgere și trăsnete, se trag clopotele și se spune, în limbaj popular, că vremea se răzbună. Sensul verbului „a te răzbuna” nu este cel pe care îl știm noi, adică a te năpusti asupra unui om care ţi-a greșit, a-ţi lua revanșa și a-l pune la punct, ci acela de a aduce bunătatea, cu și mai multă intensitate, în viaţa ta (a fi cineva „răzbun” înseamnă a fi foarte bun, și de aici vine verbul „a răzbuna”). Oamenii de la ţară, după o ploaie, folosesc acest verb, spunând: „S-a răzbunat”. Sau, cum am spune noi – după ceva urât și cutremurător, binele își ia revanșa.
Şi această chemare, prin sunetul clopotelor, ne îndeamnă să lăsăm binele să biruiască în viaţa noastră. Când auzim clopotele sunând – la ceas de Vecernie, Utrenie sau Liturghie, sau atunci când cineva a plecat în lumea veșniciei –, este un îndemn de a fi mai buni, de a ne umple de foarte multă liniște și pace, și de a ne deprinde să chemăm numele lui Dumnezeu, așa cum arhiereul, în templu, chema numele lui Dumnezeu și suna din clopoţeii veșmintelor.
Părintele Episcop Ignatie a mulțumit celor care s-au implicat în achiziționarea noilor clopote, precum și tuturor celor care sprijină lucrările la noua biserică