„Frica“ de imbratisari isi are originea bine inradacinata in copilarie, spun psihologii. Acestia mai sustin si ca stima de sine scazuta poate juca un rol important in aparitia acestui sindrom. Daca urati sa fiti imbratisati, atunci puteti considera ca sunteti in pericol oriunde v-ati afla. Niciodata nu stiti cand, intalnind pe cineva, veti fi surprins sa-I vedeti venind cu bratele deschise larg pentru o imbratisare. Iar optiunile pe care le aveti sunt limitate. Puteti sa evitati cu greu gestul, sa intindeti rapid mana pentru o strangere de mana sau sa va supuneti imbratisarii nedorite, scrie Time.com.
„Fie ca iubim sa fim imbratisati sau uram acest gest, comportamentul este adesea rezultatul experientelor noastre din copilarie“, spune psihologul Suzanne Degges-White. Un studiu recent a constatat ca persoanele care au fost crescute de parinti care iubeau sa le imbratiseze isi vor pastra acest obicei si in timpul vietii de adult. Mai mult, studiul a concluzionat ca „imbratisarea este un element important in educatia emotionala a copilului“. Degges-White spune ca, pentru adultii care in copilarie nu au fost imbratisati, acest gest poate fi unul care le produce un mare disconfort. Totusi, specialistul a constatat si cazuri cand cresterea fara atingere fizica poate avea efectele opuse.
„Unii copii carora le-a lipsit imbrtisarea parinteasca simt o nevoie acuta de atingeri si dovezi de iubire“, spune Degges-White. Lipsa imbratisarilor in copilarie poate duce la un nerv vag subdezvoltat care poate scadea capacitatea oamenilor de a deveni intimi sau de a avea compasiune. De asemenea, poate duce si la un sistem de oxitocina subdezvoltat, acest hormon fiind responsabil de crearea legaturilor intre oameni. Stima de sine si problemele legate de corp pot, de asemenea, sa joace un rol important in sindromul fricii de imbratisare. „Persoanele care sunt mai deschise la atingerea fizica cu ceilalti au de obicei niveluri mai inalte de incredere in sine“, explica Degges-White, potrivit adevarul.ro.