Laringotraheobronsitele acute specifice sunt mai grave decat cele banale si insotesc unele boli infectioase (gripa, difteria, rujeola sau unele micoze), ce apar in perioada copilariei. Laringitele si traheobronsitele gripale prezinta o importanta deosebita la sugar si la copilul mic. Agentul patogen este virusul gripal, cu diversele sale tipuri. in ceea ce priveste conditiile favorizante, laringotraheobronsitele gripale apar in cursul epidemiilor de gripa. Virusul patrunde prin fosele nazale, producand o inflamatie acuta difuza, care se extinde la laringe si de aici la arborele traheobronsic. Laringitele acute gripale au o evolutie in general grava, cu stare toxica accentuata, febra ridicata, cefalee, mialgii, tuse seaca iritativa, obstructie nazala, dispnee.
Laringita si traheobronsita difterica au pronostic rezervat. Este o boala intalnita astazi foarte rar si, de obicei, mai putin grava ca in trecut, datorita vaccinarii tuturor copiilor de la varsta de doua luni. Agentul patogen este bacilul loeffler. Factorii favorizanti constau, pe langa contactul direct cu un bolnav de difterie sau cu un purtator sanatos al bacilului, in absenta vaccinarii si revaccinarii. O data ajuns pe mucoasa laringiana, bacilul difteric produce leziuni tipice, care constau in false membrane, variabile ca extindere, consistenta si coloratie. Tabloul clinic in cazul difteriei laringotraheobronsice incepe insidios, debutul bolii putand trece neobservat. O data produsa, laringita difterica parcurge mai multe faze evolutive. Prima faza dureaza 1-2 zile si este dominata de raguseala si tuse iritativa, manifestari care se accentueaza progresiv: vocea, la inceput aspra, devine stinsa, iar tusea, din latratoare, ajunge surda. in faza a doua a afectiunii, copilul prezinta, pe langa disfonie si tulburari respiratorii. Copilul tine capul pe spate, este transpirat, cu muschii respiratori incordati. A treia faza, cea terminala, apare daca nu se intervine nici in faza a doua, dupa 3-4 zile de la debutul bolii.
Acum poate aparea asfixia, determinata de obstructia completa a conductului laringo-traheal de catre falsele membrane, inceteaza accesul de tuse, pulsul este mic, tensiunea arteriala scade, ceea ce poate duce in cateva ore la moartea copilului. Pronosticul bolii este intotdeauna rezervat, putandu-se complica in final si in special la sugar cu bronhopneumonie. Laringotraheobronsita difterica este o mare urgenta, de aceea prezentarea la medic este obligatorie de la primele simptome.
Laringita provocata de virusul rujeolic, este mai frecventa decat cea difterica, avand si un prognostic mai bun decat aceasta. Boala este provocata de virusul rujeolic, iar tabloul clinic variaza in functie de debutul precoce sau tardiv al bolii si de varsta copilului.
Laringita rujeolica precoce poate sa apara concomitent sau chiar anterior celorlalte manifestari ale debutului rujeolei, printr-un sindrom dispneic laringian accentuat care, de obicei, se calmeaza rapid. Laringita rujeolica tardiva apare dupa prima saptamana de evolutie a rujeolei si imbraca, de la inceput, un aspect grav. Evolutia bolii este lunga si grava, putandu-se complica cu bronhopneumonie. Chiar daca se vindeca dupa o convalescenta prelungita, laringita rujeolica tardiva lasa o serie de sechele vocale foarte neplacute si greu de remediat. Profilaxia laringitei rujeolice consta in izolarea bolnavilor si contactilor de rujeola, respectarea igienei nazo-faringo-laringiene, asigurarea unui microclimat favorabil.
Laringita micotica se trateaza cu glicerina boraxata. Este, de obicei, o afectiune secundara unei infectii la nivelul mucoasei bucale si faringiene. Agentul patogen cel mai frecvent este candida albicans, a carei dezvoltare este favorizata de terapia cu antibiotice cu spectru larg si de corticoterapie pe timp indelungat la copiii cu boli infectioase. Clinic, copilul prezinta o senzatie de arsura dureroasa si de uscaciune, tuse iritativa, disfonie si dispnee progresiva. Profilaxia consta in tratamentul stomatitelor micotice cu glicerina boraxata.