Aurul iubește crizele, spune o veche zicală. Și cu creșteri de prețuri de 13% în acest an, până la cele mai mari niveluri din 2012 și creșteri suplimentare preconizate, pe măsură ce investitorii caută refugii sigure pentru banii lor, zicala este confirmată și în cazul coronacrizei, anunță MEDIAFAX.
Dar, întrucât indivizii și țările constată o scădere a veniturilor lor, consumatorii tradiționali de aur din India și China cumpără mai puțin, iar băncile centrale au redus cumpărăturile. Fără aceștia, avântul aurului se paote dovedi greu de susținut.
Deocamdată, aurul costă în jur de 1.700 dolari uncia.
Unii prezic că prețurile aurului vor înregistra o perioadă de creștere asemănătoare celei din 2011, când metalul a ajus la 2000 de dolari uncia. Bank of America Merrill Lynch a estimat chiar că aurul ar putea atinge 3.000 de dolari până la sfârșitul anului viitor.
Dar, dacă istoria este o referință, este nevoie de o perioadă susținută de cerere în creștere pentru a duce cu adevărat aurul la un preț mai mare, și, având în vedere profunzimea recesiunii economice pe care specialiștii o așteaptă din cauza coronavirusului, consumatorii individuali ar putea să cumpere mai puțin aur în viitor.
„Întâlnești o mulțime de cunoștințe despre aur, ar fi că inflația îl susține, sau un mediu neprielnic”, spuneAndrew Sheets, strategul principal la Morgan Stanley. Dar aurul nu este atât de simplu. „Dacă privim perioada 2003-2012, aurul a urcat practic în fiecare scenariu posibil. Boom, cădere, criză, fără criză. Apoi, câțiva ani a scăzut în fiecare an”.
În ultima jumătate de secol, aurul a avut două perioade spectaculoase.
Prima a fost declanșată atunci când guvernele au renunțat la controlul prețurilor aurului și au relaxat interdicțiile asupra proprietății private, în jurul anului 1970, decizii care au împins aurul de la 35 de dolari uncia la aproximativ 800 de dolari uncia în 1980.
Au urmat două decenii de slăbiciune, perioadă în care băncile centrale au vândut mii de tone de aur. Până în 1999, o uncie costa 250 de dolari.
Apoi structura pieței s-a schimbat. Băncile centrale europene au convenit să își coordoneze vânzările, stabilizând prețurile. China a permis mai multor persoane să dețină aur, iar achizițiile au crescut. Instumentele financiare d etipul ETF (Exchange Traded Fund), care stochează aur în numele investitorilor, au oferit, de asemenea, o modalitate mai ușoară pentru ca oamenii să cumpere metal.
Între 2003 și 2011, cererea anuală de aur a crescut de la aproximativ 2.600 de tone la peste 4.700 de tone, potrivit World Gold Council.
Perioada s-a încheiat pe măsură ce prețurile ridicate au afectat cererea. Prețurile au stagnat până anul trecut, când băncile centrale au început să scadă ratele dobânzilor, reducând randamentele obligațiunilor și făcând aurul mai atractiv.
Criza financiară din 2008 a prilejuit cea mai recentă efervescență a aurului. La începutul acelei crize, prețurile aurului au scăzut brusc, deoarece scăderile activelor i-au obligat pe investitori să strângă bani prin vânzarea a tot ceea ce au putut vinde.
Acelasi lucru s-a intamplat și acum, atunci când raspandirea globala a coronavirusului a provocat panică pe piață.
De asemenea, în 2008 și 2020, investitorii au revenit la aur ca răspuns la stimulii masivi ai băncilor centrale, care au redus randamentul obligațiunilor și au ridicat riscul inflației.
Unii investitori spun că achiziționarea de active de către băncile centrale este echivalentă cu tipărirea banilor și diluează valoarea dolarului, deschizând calea aurului. Spre deosebire de bani, „Fed nu poate tipări aur”, a spus Bank of America.
În 2008 și după 2008, cererea a crescut nu numai la investitori, ci și la băncile centrale, precum și de la economiile emergente, cum ar fi China, al cărui consum s-a ridicat de la puțin peste 200 de tone în 2003 la 1.450 de tone în 2011.
Acum, băncile centrale, precum Rusia, reduc ritmul cumpărărilor, în timp ce se străduiesc să-și consolideze economiile.
Creșterea pe piețele tradiționale cum sunt China și India s-a prăbușit în fața blocajelor sociale induse de coronavirus.
Criza aruncă în șomaj milioane de oameni, și o consolidare a dolarului înseamnă că prețurile aurului sunt deja la niveluri record. „Venitul disponibil scade și prețurile aurului cresc”, a spus Surendra Mehta, secretară a Asociației Bijutierilor din India, care a prezis că oamenii vor cumpăra mai puțin sau deloc.
Dar pot vinde. În Thailanda, în această lună, oamenii au stat la cozi pentru a vinde aur pentru banii atât de necesari.
Consumul de aur al Indiei ar putea scădea la 350 de tone în 2020, față de cele aproximativ 700 de tone de anul trecut, potrivit președintelui All India Gem and Jewellery Council, N. Anantha Padmanaban.
Între timp, cererea chineză ar putea ajunge la 640 de tone, în scădere de la aproximativ 950 de tone în 2019, a declarat Samson Li de la compania de consultanță Refinitiv GFMS.
Majoritatea analiștilor încă se îndoiesc că prețurile aurului vor scădea. Chiar și Bank of America, care mizează pe o uncie de 3.000 de dolari, consideră că prețul mediu din 2021 va fi de 2063 de dolari uncia, și că va scădea sub 2.000 de dolari în anii următori.
