Vitaminele, “aminele necesare vietii”, sunt compusi organici care se intalnesc in alimentele naturale, atat de indispensabile cresterii, echilibrului nutritional si pastrarii sanatatii. Acesti compusi organici nu intra in constitutia tesaturilor, insa intervin in asa zisele reactii biochimice energetice. Dupa ce vitaminele au fost descoperite, mai precis dupa ce s-au facut destule studii relevante in acest sens, oamenii au inceput sa supraaprecieze rolul acestora in alimentatie, ajungandu-se la o hipervitaminizare in special a copiilor, unele tari fiind astfel constranse de circumstante sa ia masuri de limitare a folosirii lor si, totodata, de combatere a tuturor reclamelor exagerate facute acestora in toate mediile sociale.
Vitaminele se impart in doua mari grupe: vitamine liposolubile si vitamine hidrosolubile. Prima cateogrie cuprind vitamina A (cunoscut ca factorul de crestere sau factorul antixeroftalmic), vitamina D (factor antirahitic), vitamina E (factor de reproducere) si vitamina K (factor antihemoragic). In cea de-a doua grupa, cea a vitaminelor hidrosolubile se inscriu vitaminele B: vitamina B¹ (factor antinevritic), vitamina B² (riboflavina), vitamina PP (factor pelagropreventiv), vitamina B6 (factor antidermitic la sobolan), acidul folic (factor antianemic), vitamina B12 (factor antianemic), acidul pantotenic, biotina, inozitolul s.a.m.d. Trebuie mentionat ca acestora li se mai adauga si grupa vitaminei C: vitamina C (acid ascorbic), vitamina P (factor de permeabilitate capilara).
Ani la randul, parintii au fost din ce in ce mai preocupati de alimentatia corespunzatoare copiilor lor, mai ales ca stiau ca se pot dezvolta normal si in conditii optime numai printr-un aport zilnic de vitamine. Tocmai de aceea, chiar si astazi, parintii isi doresc pentru copiii lor cele mai bogate alimente, insa, asa cum si medicii recomanda, aceste alimente trebuie sa fie naturale. De pilda, cele mai bogate surse de provitamina A sunt morcovul, varza, ardeiul si spanacul, iar de vitamina A, untura de peste, in cantitati moderate, desigur, cam 2,5-40 mg%, ficatul de pui, laptele si derivatele lui, sau galbenusul de ou.
In cazul copiilor alergici, o parte din aceste produse sunt strict interzise, plus ca nu se recomanda consumul in exces al vreunuia dintre alimente. Ratiile zilnice de vitamina A variaza in functie de varsta, respectiv de energia consumata in fiecare zi, de la 1000 U.I. pe zi la sugar pana la 2000 U.I. la 10-12 ani si 2500 U.I la adult. Asa cum stim cu totii, vitamina A favorizeaza vederea, participa la mentinerea unei pieli sanatoase, intervine in cresterea si dezvoltarea normala a oaselor, dar si a dintilor si, totodata, intervine in reglarea metabolismului calciului, potasiului, magneziului si fierului.
Un alt aspect interesant este faptul ca vitaminele D sunt introduse in organism prin intermediul alimentelor vegetale, sub forma de provitamine, iar prin actiunea razelor ultraviolete iau nastere astfel vitaminele D. De asemenea, vitaminele D pot fi exogene, adica din alimentatie, si endogene, respectiv prin sinteza cutanata sub actiunea razelor ultraviolete despre care vorbeam la inceput. Cu toate acestea, vitaminele D sunt mai putin raspandite in natura, existand in cantitati destul de reduse in regnul vegetal si in cantitati mai semnificative in alimentele de origine animala.
Spre exemplu, in ficatul de vitel, uleiul de peste sau in galbenus. Trebuie sa tinem cont ca in ceea ce priveste necesitatile copiilor, acestea variaza intre 400 si 800 u/zi in zonele insorite, de regula in timpul sezonului cald, si intre 1000 si 2000 in zonele reci. De altfel, cunoastem cu totii faptul ca in timpul verii nu este indicat sa mancam grasimi, alimente de origine animala, ci mai multe verdeturi, legume, fructe etc. In schimb, in timpul sezonului rece, putem manca alimente de origine animala, insa, desigur, trebuie sa o facem in cantitati moderate, si nu sa abuzam.
Vitaminele E intervin in procesele cresterii, reproducerii, rezistentei la infectii si au un rol foarte important, si-anume in metabolismul lipidelor. In regiunile calde, unde de regula consumul de fructe este mai mare ca in zonele reci, se remarca o crestere a duratei medii de viata si, implicit, o morbiditate mai redusa. La copii, necesarul de vitamine E este de 9 u/zi sau 0,5 mg/zi, pe cand la adulti este de 10-25 u/zi. Lipsa acestor vitamine poate cauza probleme ale aparatului genital, leziuni ale glandelor suprarenale, leziuni placentare etc. Vitaminele B se gasesc in cantitati suficiente in alimentatia normala si sanatos preparata. Acestea intervin in procesele de metabolizare a hidrocarbonatelor, protidelor, lipidelor. De pilda, vitamina B2 (riboflavina) participa la asa zisele sisteme enzimatice, la metabolismul lipidelor, glucidelor, respectiv in functionarea sistemului nervos central. Necesarul acestei vitamine variaza de la 0,6-1 mg/zi la copilul de sub un an, pana la 1,5-2 mg intre 7 si 12 ani. Aceste nevoi de vitamina B2 cresc in perioadele de convalescenta, mai precis de recuperare, la femeile care alapteaza etc.
Pe de alta parte, vitaminele C se gasesc aproape in toate alimentele de origine vegetala, prezenta lor explicandu-se prin asimilarea clorofilei. Cele mai mari cantitati de vitamina C se gasesc in fructele de maces, in portocale, lamai etc. Totodata, organismul uman nu sintetizeaza aceasta vitamina. Trebuie retinut ca, spre exemplu, vitamina C din laptele de vaca se distruge prin fierbere in proportie de 20-40% si pasteurizare, la fel ca si vitaminele din legumele fierte, cam 50-80%. La adulti si adolescenti este de 50-70 mg/zi, la sugar este de 30-35 mg/zi, iar la copiii mici este de 40-45 mg/zi.
