Nimeni nu vrea sa fie un numar. Dar exista un numar care probabil spune multe despre tine, chiar daca il stii sau nu: IQ-ul, sau coeficientul de inteligenta. Totusi, de multe ori, IQ-ul este considerat invechit sau cel putin o trasatura putin importanta a unei persoane, scrie Vox. Potrivit lui Stuart Ritchie, cercetator la Universitatea din Edinburgh, exista o mare cantitate de date care sugereaza ca este una dintre cele mai exacte predictii cu privire la longevitate, sanatate si prosperitate, iar psihologii au putut demonstra aceste lucruri in multe studii de-a lungul anilor.
In noua sa carte, Intelligence: All that Matters, Ritchie sustine ca IQ-ul nu seteaza neaparat limitele a ceea ce putem face, dar stabileste un punct de plecare. Mai jos sunt noua aspecte care ajuta la explicarea coeficientului de inteligenta si de ce acesta conteaza. Trebuie mentionat ca aceste corelatii nu pot fi perfecte: un IQ ridicat nu garanteaza o cariera de succes, asa cum nici un IQ mediu sau mic nu poate spune cu precizie ca un anumit individ nu are sanse la un venit ridicat (de asemenea cazuri ne lovim mereu).
1. Multi oameni au un coeficient de inteligenta mediu
Primul lucru care trebuie stiut despre IQ este ca e un scor realizat din rezultatele diferitelor teste de logica, memorie, cunoastere dobandita si viteza de procesare a informatiilor. Aceste scoruri sunt cuantificate si comparate cu restul populatiei. Un scor mediu este de 100. Un test de IQ dureaza o ora sau mai mult. Trebuie administrat de un personal instruit, iar anumite portiuni sunt cu limita de timp. Acele teste la liber de pe internet nu sunt legitime.
Ce este fascinant este faptul ca cei care au scor bun la unul dintre teste tind sa aiba scor bun la toate. Astfel, daca obtii un rezultat bun la cat de repede poti stinge o lumina intermitenta, inseamna ca exista mari sanse sa obtii un rezultat bun si la alte teste care aparent nu au nicio legatura. Psihologii numesc aceste scoruri apropiate din diferite teste factorul inteligentei generale. Nu se stie insa cum acesta exista in creier, desi psihologii au demonstrat existenta acestuia de-a lungul anilor, nu numai in ceea ce priveste testele, dar si in ceea ce priveste succesul din viata: statut social, cat de productiv esti si, cel mai interesant, probabilitatea de a muri inainte de vreme – care este subiectul urmatorului punct.
2. Un IQ mai mare te protejeaza de moarte
Conform cercetarilor, oamenii cu un coeficient de inteligenta ridicat tind sa fie mai sanatosi si sa traiasca mai mult, iar un studiu de amploare realizat cu ajutorul a un milion de suedezi dovedeste acest lucru, aratand o corelatie intre nivelul de inteligenta si varsta: cei mai in varsta tind sa aiba un IQ mai mare decat media celor adulti. Exista cateva motive pentru acest fapt. Cei cu un coeficient mai ridicat tind sa castige mai bine, ceea ce le asigura un trai mai bun, hrana suficienta si de calitate si acces la servicii de sanatate. De asemenea, persoanele inteligente sunt capabile sa evite mai bine accidentele si exista studii in acest sens, conform carora persoanele cu un IQ mai mare sunt mai putin supuse riscului de a muri in accident de masina.
3. Coeficientul de inteligenta este corelat cu o cariera de succes si bogatie, dar nu cu fericirea
Cu toate beneficiile unui IQ ridicat – bogatie, sanatate si longevitate – s-ar crede ca o persoana inteligenta ar fi fericita, dar in multe situatii nu asa stau lucrurile. Trebuie mentionat ca IQ-ul nu este neaparat asociat cu alte trasaturi de personalitate. Exceptie este deschiderea la noi experiente. „Intr-o anumita masura, persoanele mai inteligente vor cauta noi experiente si vor fi mai introspecti”, relateaza Ritchie in cartea sa.
4. Cel mai probabil vei ramane cu ceea ce ai de la inceput
Studiile au aratat ca daca esti un copil destept, vei fi probabil o persoana batrana desteapta. Un studiu din Scotia a aratat ca un grup de persoane de 90 de ani are relativ aceleasi rezultate la un test pe care l-au dat la 11 ani. Desigur, IQ-ul scade odata cu inaintarea in varsta, dar tiparul de la 11 ani s-a pastrat si la 90 de ani.
5. Inteligenta isi atinge maximul in intervalul 25-29 de ani, apoi incepe sa intre in declin
Dupa 25 de ani, „inteligenta cristalizata” – cunoasterea acumulata – stagneaza; in timp ce „inteligenta fluida” – abilitatea de a rezolva noi probleme – incepe sa scada. Viteza de gandire/procesare este chiar in cadere libera de la aceasta varsta incolo. Ritchie precizeaza ca intelegerea inteligentei raportata la varsta este unul dintre principalele motive pentru a studia biologia coeficientului de inteligenta. „Daca am cunoaste genele asociate cu inteligenta – si stim ca acestea sunt corelate, de asemenea, cu declinul cognitiv – putem prezice care persoane vor avea cel mai rau declin cognitiv pantru ca serviciile medicale sa ii ajute”.
6. Jumatate din variatia IQ-ului poate fi explicata de genetica
Studiile care compara gemenii au demonstrat ca aproximativ jumatate din coeficientul de inteligenta poate fi explicat de genetica. Ce este ciudat este ca genetica tinde sa fie un instrument mai bun in preziceri odata cu varsta: genele gemenilor tind sa fie mai putin importante in copilarie, comparativ cu perioada de adult. Motivele nu sunt intelese in totalitate. Un motiv in acest sens poate fi dat de urmatorul exemplu: un copil cu o predispozitie genetica pentru a fi inteligent alege sa-si petreaca mai mult timp in biblioteca. Totusi, un copil de doar 6 ani nu poate fi lasat la biblioteca neinsotit, dar cineva de 18 ani poate. Altfel spus, aceste predispozitii genetice se bucura de o „mai mare libertate de miscare” si pot fi exploatate si scoase la lumina prin alegerile pe care o persoana inteligenta le ia de-a lungul vietii, amplificand astfel potentialul genetic.
7. Genetica nu este singura care conteaza pentru inteligenta
IQ-ul nu poate fi redus doar la un anumit bagaj genetic. Aproape jumatate din variabilitatea coeficientului de inteligenta este atribuit mediului. Accesul la nutritie de calitate, educatie si servicii medicale joaca si ele un rol important. Totusi, acesti parametri ai IQ-ului nu sunt atat de bine intelesi precum biologia acestuia, iar dupa cate se poate observa de la punctele anterioare, nici ea nu este inteleasa foarte bine. „In ceea ce priveste mediul inconjurator, este mult mai greu de a intelege lucrurile”, precizeaza Ritchie. „Vietile oamenilor sunt complicate, la fel ca mediul in care traiesc. Este o posibilitate ca o mare parte din acest efect asupra inteligentei unei persoane sa fie pur si simplu intamplator”.
8. Oamenii devin in general mai destepti
Scorul mediu al IQ-ului pare sa creasca cu 2-3 puncte pe deceniu. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Flynn, si este posibil care rezultatul acestei cresteri sa fie cresterea calitatii vietii: copiii au in general acces la hrana, educatie si servicii medicale mai bune. Ritchie mai argumenteaza si ca aceasta crestere poate fi datorata si faptului ca astazi se pune mai mult accent pe cunoastere ca fiind motorul economiei.
9. IQ-ul are o crestere mai rapida in tarile in curs de dezvoltare
Cele mai mari cresteri au loc in tarile in curs de dezvoltare, unde calitatea vietii este si ea in crestere, aratand inca o data corelatia dintre o viata mai buna si inteligenta. Mai mult decat atat, exista dovezi conform carora coeficientul de inteligenta poate fi in declin in tarile deja dezvoltate – probabil conditiile mult prea bune duc la lipsa ambitiei.