Adesea ne propunem sa ne simplificam viata si sa ne concentram pe ce este cu adevarat important pentru noi. in acelasi timp, realizam cat de greu este sa dam drumul unor oameni, relatii, joburi sau distractii care nu ne mai ajuta sa crestem si sa evoluam. Ni se pare ca efortul de a-i tine aproape ne face mai puternici, dar in realitate nu este asa. Pune in practica sfaturile Doinei Enache, fondator Upperself si vei reusi sa renunti mult mai usor.
Un prim pas in a schimba modul in care ne raportam la viata noastra, la oamenii din jur si la valorile noastre implica refuzul statutului de victima. Acceptand negativitatea, consimtind lucruri in care nu credem, opunem rezistenta partii din noi care este iubitoare, curajoasa, toleranta, plina de compasiune, admirabila. Momentul de criza, depresia si tristetea sunt consecinte ale faptului ca ne-am permis sa ne devalorizam, sa ne criticam, sa ne cultivam credinta de „nu merit“, cat si acceptarea acestora si din partea celorlalti. Toate acestea sunt consecinte ale faptului ca ne-am privit dintr-o perpectiva care clar nu ne este favorabila si nici constructiva. in realitate, este numai o perceptie a noastra despre noi, careia i-am permis inconstient sa existe. O modalitate de a iesi din aceasta situatie este sa devenim mult mai constienti, mai prezenti in viata de zi cu zi si sa aducem in constienta noastra, simultan, si starea de fin observator a ceea ce se petrece atat in interiorul, cat si in exteriorul nostru, fara a ne judeca.
Un obstacol in calea cunoasterii temerilor din propria minte este teama de parerea celorlalti. Nevoia de a castiga aprobarea altor persoane este prezenta in mintea noastra atat timp cat ii permitem. Ne identificam cu opiniile celorlalti, mai ales cu ale persoanelor autoritare si fuzionam intr-o asemenea masura cu acestea incat ajungem sa le consideram a fi propriile noastre opinii despre noi insine.
David R. Hawkins, un renumit psihiatru, cercetator si ghid spiritual, a scris o carte extraordinara intitulata „Calea renuntarii“. A studiat psihiatria pentru a gasi modalitati de a atenua suferinta si tristetea. Hawkins, si nu numai el, considera ca mintea functioneaza dupa mai multe modele, tipare. Privite ca niste programe, acestea pot fi anulate sau interogate, intr-un final inlocuite. Putem sa ne analizam gandurile cu obiectivitate, putem interveni in directia lor, cat timp acceptam sa nu fim condusi de ele.
inchei cu un extras din „Calea renuntarii“, in care Hawkins reuseste mai bine decat oricine sa explice de ce fericirea si eliberarea vin din renuntare: „Jung spunea si ca in inconstientul nostru mai exista un aspect, pe care il denumea «umbra». Umbra o constituie toate gandurile, sentimentele si conceptele despre noi insine pe care le-am reprimat si cu care nu dorim sa ne confruntam. Unul dintre beneficiile situatiei de criza este acela ca ne aduce adesea in proximitatea umbrei noastre. Devenim mai umani si completi atunci cand ne dam seama de tot ceea ce avem in comun cu intreaga umanitate. Toate acele lucruri de care ii consideram vinovati pe altii, vedem ca exista si in interiorul nostru. De aceea, atunci cand un aspect este constientizat, recunoscut si apoi se renunta la el, acesta nu ne mai conduce in mod inconstient. Odata ce umbra a fost recunoscuta, isi pierde puterea. Nu trebuie decat sa admitem ca avem anumite impulsuri, ganduri si sentimente interzise. De acum inainte, ele pot fi gestionate cu un simplu «si ce daca?».