Indiferent care ar fi cauza, parintii trebuie sa fie preocupati cat mai urgent de inlaturarea ei, deoarece respiratia orala are numeroase efecte negative asupra intregului organism: Fiecare organ al omului are un rol bine stabilit in organism: nasul asigura respiratia si mirosul, iar gura gustul, mestecarea alimentelor, vorbirea. Asadar, respiratia orala (pe gura) este nu numai nefireasca, ci si foarte daunatoare. Aceasta problema se intalneste mai frecvent la copii si poate fi cauzata de obstructii nazale determinate de polipi (vegetatii adenoide), rinite alergice, infectii nazale si amigdaliene repetate, deviatie de sept nazal etc. In cazul unui copil care isi suge degetul mare, maxilarul inferior poate deveni adancit, rezultand ingustarea cailor respiratorii si, deci, o probabilitate mai mare ca cel mic sa ajunga sa respire pe gura.
Indiferent care ar fi cauza, parintii trebuie sa fie preocupati cat mai urgent de inlaturarea ei, deoarece respiratia orala are numeroase efecte negative asupra intregului organism: Saliva are un rol protector asupra dintilor, prin substantele pe care le contine si prin ph-ul ei care neutralizeaza acizii din sucuri sau a celor produsi de descompunerea alimentelor. Cariile sunt mai frecvent intalnite in cazul respiratiei orale deoarece aceasta usuca gura, lasand dintii mai vulnerabili la actiunea acizilor si bacteriilor.
Cand respiram pe nas, gura fiind inchisa, maxilarele sunt presate dinspre interior de limba, iar dinspre exterior de buze si obraji, creandu-se astfel un echilibru. In respiratia orala, gura fiind deschisa, limba coboara odata cu mandibula, iar maxilarul superior ramane doar sub presiunea obrajilor, care produc ingustarea lui si impingerea dintilor mai in fata sau inghesuirea lor. Pentru rezolvarea acestor probleme va fi nevoie de consultarea unui medic ortodont si de purtarea cat mai curand a unui aparat dentar, deoarece odata cu trecerea timpului consecintele sunt mai grave si mai greu de corectat.
Atunci cand respiratia nazal este blocata, nu doar dezvoltarea dentitiei are loc anormal, ci si cea a fizionomiei. In studii realizate pe aceasta tema s-a demonstrat ca atunci cand respiratia nazal este blocata, iar respiratia pe gur ramane netratat , este favorizata dezvoltarea unei forme a fetei lungi, inguste, cu dinti strambi, maxilar retras, fiind favorizata aparitia disfunctiei articulatiei temporomandibulare si a durerilor de cap. Studiile arata ca acei copii care respira pe gura vreme indelungata nu au un somn odihnitor, au mai frecvent apnee in somn, nivelul de oxigen din sangele lor este mai mic, au mai frecvent deficit de atentie si de memorie si trebuie sa depuna eforturi mai mari pentru a avea aceleasi performante scolare cu cei care respira normal (pe nas).
Rolul nasului, prin anatomia lui, este acela de a purifica si de a incalzi aerul care ajunge in plamani, cu ajutorul epiteliului ciliat specific si a retelei vasculare speciale de la nivelul narilor. In cazul respiratiei pe gura, aceste functii nu mai sunt indeplinite, iar aerul rece ajunge direct la amigdale si plamani, iar astfel apar mai frecvent infectii respiratorii. Acestea agraveaza obstructia respiratorie, aparand astfel un cerc vicios.
O situatie frecvent intalnita de catre medicul pediatru si de catre ortodont este aceea in care, desi copilul a suferit o interventie chirurgicala de inlaturare a polipilor, acesta continua sa respire pe gura din obisnuinta, chiar daca obstructia respiratorie nu mai exista. Aici intervine rolul parintelui care trebuie sa il supravegheze pe copil pana ce acesta se reobisnuieste cu respiratia nazala, prevenind astfel atat refacerea polipilor, cat si aparitia consecintelor negative mentionate. Fiecare piesa din acest puzzle care este corpul uman are rolul si locul sau. Haideti sa le respectam, pentru ca amestecarea lor strica minunea creata de natura.