Valeriu Râpeanu, profesor, critic literar și scriitor, s-a stins din viaţă, duminică, la vârsta de 90 de ani. De-a lungul carierei a scris numeroase volume premiate și a influențat generații întregi de filologi.
Valeriu Râpeanu, critic și istoric literar, jurnalist, eseist, profesor universitar, s-a stins din viață astăzi. A fost distins cu Premiul “Ion Creangă” al Academiei Române în anul 1982 și a adus cinste țării noastre.
Valeriu Râpeanu s-a numărat printre personalităţile culturale ajunse la senectute, omagiate la Ateneul Român de Ziua Culturii Naţionale, în anul 2018, potrivit Antena3.ro. A debutat cu volumul “George Mihail Zamfirescu” în anul 1958.
În învăţământul universitar a profesat ca lector la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1966-1969) şi la Facultatea de Limba şi Literatura Română (1969-1970), iar în 1991, a ocupat postul de conferenţiar, devenind apoi şef de catedră la Facultatea de Filozofie – Jurnalistică de la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti.
Paralel cu activitatea publicistică a colaborat la mai multe emisiuni de radio şi televiziune. A participat la colocvii şi reuniuni ştiinţifice din ţară şi de peste hotare privind epoci ale culturii române şi personalităţi ale vieţii spirituale româneşti (M. Eminescu,G. Enescu. N. Iorga , C. Brâncuşi ).
A fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1982) şi Premiul Asociaţiei Oamenilor de Teatru (1987).
În ianuarie 2018, Valeriu Râpeanu s-a numărat printre personalităţile culturale ajunse la senectute, omagiate la Ateneul Român de Ziua Culturii Naţionale.
Valeriu Râpeanu s-a născut în judeţul Prahova. A absolvit Liceul “Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti (1950) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1954). Şi-a susţinut doctoratul în filologie, specializarea literatură universală şi comparată, cu teza “N. Iorga – exeget al literaturii universale”, potrivit Agerpres. Redactor la “Gazeta literară” (1954-1959) şi “Luceafărul” (1959-1962), redactor şi redactor-şef la “Scânteia” (1962-1969), a fost vicepreşedinte al Radio-Televiziunii Române (1970-1972), apoi director al Editurii “Eminescu” (1972-1990). Ca director al Editurii “Eminescu”, a iniţiat câteva colecţii de prestigiu: “Biblioteca de filozofie a culturii româneşti”, “Thalia”, “Biblioteca Eminescu”, cuprinzând nume şi opere fundamentale ale filosofiei, istoriografiei, sociologiei, artei teatrale şi muzicale româneşti.
A debutat editorial, în 1958, cu volumul “George Mihail Zamfirescu. Schiţă monografică”, continuând cu studiul monografic “Alexandru Vlahuţă şi epoca sa” (1965), apoi cu eseuri şi note de călătorie: “Noi şi cei dinaintea noastră” (1966), “Interferenţe spirituale” (1970), “Călător pe două continente” (1970), “Interpretări şi înţelesuri” (1975), “Tărâmuri unde nu ajungi niciodată. Note de drum şi interviuri” (1982), “Memoria şi feţele timpului” (1983), “Scriitorii dintre cele două războaie mondiale” (1986), potrivit volumelor “Dicţionarul Scriitorilor Români” (Ed. Albatros, 2002) şi “Dicţionarul General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, 2006).
Exeget al lui Nicolae Iorga, Râpeanu a scris numeroase lucrări despre marele istoric: studiul “Pe urmele tradiţiei” (1973, reeditat în 1994); “O viaţă de om aşa cum a fost” (1984) – o monografie complexă, încadrând imensa bibliografie a savantului şi scriitorului în biografie şi biografia în istorie; micromonografiile “Cultură şi istorie: N. Iorga, Gh.I. Brătianu” (1981), “N. Iorga, I.Gh. Duca” (1989), “Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu. Polemici, controverse, elogii” (1999), “Nicolae Iorga: O nouă epocă de cultură” (2000). În 1976 a publicat ediţia comentată a conferinţelor radiofonice susţinute de Nicolae Iorga, iar, în 2001, a revenit cu volumul “Sfaturi pe întunerec”, care conţine textele conferinţelor ţinute de N. Iorga la Radiodifuziune între anii 1931-1940. În 2010, a lansat prima ediţie critică, cu note şi comentarii, a volumului “Nicolae Iorga – Oameni cari au fost”. Pentru această carte, prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu a primit Marele Premiu al Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală “Nişte Ţărani”, patronată de Dinu Săraru.
Râpeanu a scris numeroase lucrări despre marele istoric Nicolae Iorga: În 2010, a lansat prima ediţie critică, cu note şi comentarii, a volumului „Nicolae Iorga – Oameni cari au fost”. Pentru această carte, prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu a primit Marele Premiu al Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani”, patronată de Dinu Săraru.
Ca editor, a structurat noi colecţii, de istorie, filosofia culturii, teatrologie, în care au apărut volume importante. Cunoscător al dramaturgiei româneşti, Valeriu Râpeanu a semnat antologiile „Dramaturgia contemporană românească” (1968) şi „Teatru” de G.M. Zamfirescu (1976), volumul de critică teatrală „Mărturii contemporane”.
