Un psiholog de familie cu 30 de ani de experiență, ne spune despre cele mai importante lucruri pe care le trecem cu vederea, încercând să “creștem din copil un om”.
1. Fiind oameni nefericiți, nu veți putea construi o relație cu copilul, astfel încât el să fie fericit. Atunci când părinții sunt fericiți, ei nu trebuie să facă nimic special.
2. Mulți cred că ei, părinții, sunt bine și numai copiii lor au probleme. Și sunt surprinși atunci când într-o familie cresc doi copii complet diferiți: unul încrezător, de succes, iar celălalt – un ratat notoriu, întotdeauna plângăcios sau agresiv. Acest lucru doar spune că ei s-au simțit diferit în familie și unul dintre nu a avut parte de suficientă atenție. Cineva a fost mai sensibil și avea nevoie de mai multă dragoste, dar părinții nu au observat acest lucru.
3. Faptul că îți îmbraci și îți hrănești copilul – nu este educație, ci grijă. Din păcate, mulți părinți sunt siguri că grija este suficientă.
4. Cum vorbești cu copilul tău în copilărie, așa te va trata el la bătrânețe.
5. Școala ar trebuie să învețe copilul nu atât matematică și literatură, cât viața însăși. Este important ca el să obțină nu atât cunoștințe teoretice, cât abilități practice: capacitatea de a comunica, de a construi relații, de a fi responsabil pentru cuvintele și faptele sale, de a putea negocia, a-și gestiona timpul… Doar aceste abilități îi ajută să se simtă încrezător la maturitate și să câștige bani suficienți pentru o viață demnă.
6. Copilul ar trebui să aibă bani de buzunar încă de la 6 ani. Nu este nevoie de sume mari, ci de bani pe care îi va putea administra singur. Și este foarte important ca banii să nu devină un instrument de manipulare. Nu-l controlați pentru ce cheltuie banii și nu-i stabiliți suma în funcție de performanța și comportamentul lui.
7. Atunci când copilul încearcă să manipuleze adulții – el are o nevroză.
Și trebuie să-i căutați cauza. Oamenii sănătoși nu manipulează – ei își rezolvă problemele acționând direct.
8. Atunci când comunici cu copilul – nu-l critica, nu-i ataca personalitatea. Nu vorbi despre el, ci despre tine. Nu-i spune: ”Ești rău” ci ”Eu cred că ai făcut o faptă rea”. Nu utiliza expresia: ”Nu-mi place când faci..”, ci ”Mi-aș dori să faci …”
9. Copilul trebuie să simtă că părinții sunt oameni buni, dar puternici. Care îl pot proteja, îi pot refuza ceva, dar întotdeauna vor acționa în interesele lui și cel mai important, îl iubesc.
10. Trebuie să vorbiți cu copii despre viață în general și nu despre cum să trebuie să trăiască. Dacă părintele poate vorbi cu copilul doar despre probleme, el are o problemă.
11. A educa un copil, nu înseamnă să-i explici cum trebuie să trăiască. Nu funcționează. Copiii se dezvoltă numai prin analogie. Ce este permis și ce nu, cum trebuie să acționeze și cum e mai bine să nu acționeze, copiii nu înțeleg din cuvintele părinților, ci doar din acțiunile lor.
12. Dezordinea în camera unui adolescent corespunde stării lui interioare.
Astfel se manifestă în exterior haosul din lumea lui spirituală. E un succes dacă se spală … Îi poți cere ”să facă ordine” numai dacă lucrurile deja ”se varsă” din camera lui.
13. Sunt împotriva controlului permanent. Copilul trebuie să fie sigur că familia sa îl iubește, îl respectă și are încredere în el. În acest caz, el nu va intra în contact cu ”persoanele greșite” și va evita tentațiile pe care mulți colegi nu le evită, dacă situația din familia lor este tensionată.
14. Nu este nevoie să trăiți viața în locul copiilor, să decideți ce să facă și ce nu, să le rezolvați problemele, să faceți presiune asupra lor cu ambițiile, așteptările și instrucțiunile voastre. Voi veți îmbătrâni și atunci ei cum vor trăi?
