Pare straniu. Dar s-au inscris doar patru candidati. Exista numai patru persoane dispuse sa o inlocuiasca pe Laura Codruta Kovesi la sefia DNA. Si, fiecare in parte, este puternic contestata de ziaristii specializati in Justitie. Sunt semne ca si Tudorel Toader are indoieli cum ca, dintre cei patru, va putea desemna un sef. In aceste conditii, exista toate sansele ca procedura sa se reia.
Veniturile unui sef DNA sunt uriase. Mult mai mari decat ale presedintelui Romaniei. In plus, succesorul doamnei Kovesi isi va putea adauga la cariera un trofeu de pret. Reformarea unei institutii pe care partenerii nostri externi, dar si multi dintre romani, o socotesc nu numai importanta, dar si vitala. O institutie care a luat-o razna. Cel care va reusi sa reformeze DNA, daca va reusi cineva, va inregistra o exceptionala performanta, care cu certitudine va ocupa prima pozitie in istoria carierei sale profesionale. Sa mai adaugam si faptul ca aceasta pozitie in statul roman, de sef al parchetului national anticoruptie este, asa cu am vazut, generatoare de inalte onoruri, de distinctii, de diplome si medalii oferite de marile puteri si de cele mai importante organizatii internationale. Si totusi, iata, nu prea exista candidati.
E limpede ca doamna Laura Codruta Kovesi a inspirat si inspira in continuare multa teama. In interiorul si in exteriorul structurii pe care a condus-o cu o mana de fier. Cum altfel s-ar putea explica absenta unei competitii reale? I-am auzit spunand pe unii analisti prezenti in aceste zile in platoruile televizunilor de stiri ca pariul ar fi prea greu. In sensul ca DNA este o institutie practic distrusa, in buna masura compromisa, cu foarte multi scheleti inauntru si, in aceste conditii, pariul de a indrepta lucrurile intr-o perioada previzibila ar fi imposibil. Cu atat mai imposibil cu cat anumite practici tip Portcala s-ar fi generalizat iar schimbarile care ar trebui operate ar fi mult prea dureroase si mult prea profunde, presupunand imense sacrificii si riscuri din partea celui care isi propune acest lucru.
Poate exista ceva adevar in fiecare dintre aceste explicatii. Carora le mai pot fi adaugate multe altele. Dar probabil cel mai socant fenomen este ca mai toti cei patru candidati au amanat pana in ultimele momente intrarea in cursa. De ce ar fi procedat astfel? Singurele explicatii posibile sunt: 1). Ca s-au temut ca presa sa nu identifice in trecutul lor profesional situatii si comportamente jenante. Sau chiar condamnabile. 2). Pentru a nu le lasa timp adversarilor rivalilor sau dusmanilor din interiorul structurii sa-i „lucreze”.
Al treilea fenomen, la fel de socant cum este inscrierea in cursa a unui numar foarte mic de competitori si abia pe ultima suta de metri, este faptul ca nimeni din afara acestei structuri nu si-a manifestat dorinta de a prelua managementul DNA. Desi domnul Tudorel Toader s-a exprimat in acest sens cat se poate de explicit. La fel cum Kovesi a venit la conducerea institutiei din afara structurilor DNA sau foarte recent noul sef DIICOT, si de aceasta data ar fi cat se poate de posibil ca o persoana din afara, bine motivata si bine pregatita profesional sa se inscrie in cursa si si sa o si castige.
Puse cap la cap, toate consideratiile de mai sus, ele ne indreapta catre ipoteza ca vom asista la reluarea competitiei. Nu este deloc exclus ci, dimpotriva, ca domnul Tudorel Toader sa ajunga in aceasta saptamana la concluzia ca niciunul dintre candidati nu intruneste calitatile necesare pentru a prelua sefia DNA. Astfel incat ii va respinge pe toti si va relansa competitia. In speranta ca, pana atunci, specialistii in drept vor avea mai mult curaj si ca vor aparea si figuri din afara structurii DNA.