Printre familiile ilustre din fostul judet Fãlciu se remarcã si cea a preotului Gheorghe Lupu, din care se trage academicianul Nicolae Lupu, medicul liderului bolsevic Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar si politicianul Nicolae (Alex) Lupu. La 15 mai 1855 s-a nãscut, in satul Pahnesti, tanarul Gheorghe, mai tarziu preotul Gheorghe Lupu, fiul lui Andrei Dumitru si Domnicãi Blãnaru. „Anuarul “editat in 1909 de cãtre Administratiunea Bisericii indicã ziua de 20 iunie 1855 ca datã a nasterii (p. 420). Cursurile scolii primare sunt incepute la varsta de zece ani in satul natal cu vestitul invatator Costache Tomescu din Husi, absolvent al Scolii de Arte si Meserii din Iasi, absolvind clasele I-II. Costache Tomescu va pleca la scoala din Cretesti din cauza certurilor cu preotul Gheorghe Onitã, locul sãu la Arsura fiind luat de un „invatator neamt “, anume Iancu Garbacevschi (mai degrabã este un nume slav), „care nu stia o boabã romaneste “. Cursurile claselor a III-a si a IV-a sunt absolvite de Gheorghe Lupu la scoala din Cretesti, unde l-a urmat pe dascãlul sãu (dupã unele voci clasa a IV-a la Husi). Dupã absolvirea Seminarului din Husi, in 1875, se casatoreste cu tanara Elena Bãlãnescu, fiica Catrinei Bãlãnescu din satul Armãseni, in urma logodnei anulate cu nepoata iconomului Nicolae Roiu, profesor al Seminarului din Husi. Impreuna vor avea zece copiii. Gheorghe Lupu este hirotonit diacon la 28 noiembrie 1875 de cãtre Episcopul Iosif Gheorghian, apoi preot la 1 ianuarie 1876, dupã serviciul de 40 de zile la Catedrala Episcopalã din Husi, primind numirea in satul Arsura (in „Anuarul “din 1909 se specificã aducerea sa din Pahnesti). Initial, locuieste in satul Armãseni, iar de la 25 martie 1875 se stabileste definitiv in satul Arsura.
Prima casã unde a locuit timp de doi ani a fost cea a lui Th. Oprea, in 1942 era a lui Gheorghe Busuioc. Neprelungirea chiriei de cãtre Th. Oprea il determinã sã cumpere casa lui Alex. Munteanu, bunicul lui Alex. Salica (trãia la 1942). Locuinta acestuia a fost incendiatã de N. Gav. Oprea si N. Mustata, doi flãcãi, la ordinul lui Ion Novãceanu, „interesat de a-si vinde casa lui cu galbeni multi “. Preotul Gheorghe Lupu s-a mutat la V. Oprea „un mosneag cu frica lui Dumnezeu si bun la suflet. Nici aici n-a stat mult, cãci cu 52 galbeni cumpãrã casa veche a lui Novãceanu “, situatã in locul unde isi avea prisaca Ilie Kogãlniceanu, tatãl istoricului si omului politic Mihail Kogãlniceanu. La 1942 trãia „mos Cozma Teclici “, fiul lui Pavel Teclici, la randul sãi fiul lui Ion Teclici, vier si prisãcar al familiei Kogãlniceanu. Casa respectivã, veche, in care ploua, a fost reparatã de preot la 1882 cu 32 de galbeni si materialul necesar. Casa a fost demolatã in anul 1930, pe locul ei ridicandu-se o frumoasã clãdire care se pãstreazã si astãzi (a fost cumpãratã de conf. Univ. Dr. Mihai Selaru). La sosirea preotului Gheorghe Lupu in satul Arsura stiau carte numai doi oameni. Dupã convingerea locuitorilor de necesitatea scolii, alcatuieste o delegatie, in frunte cãreia se aseaza, pentru a sustine interesele locuitorilor la Husi in fata prefectului Costache Teleman si a revizorului scolar Onu, cãrora le solicitã ajutorul pentru ridicarea localului scolar necesar. In urma promisiunilor desarte, preotul Gheorghe Lupu incepe primele cursuri scolare fãrã aprobarea autoritatilor in casa lui Pavalache (Pavel) Teclici, cu elevi din satele Arsura, Armãseni si Fundãtura. Prima scoalã primarã de stat din Arsura a fost infiintata in 1904, cand a fost numit ca invatator si diriginte (director) Petru Serban, din Jigãlia, judetul Fãlciu. Numirea dr. Nicolae Lupu ca prefect al judetului Fãlciu in toiul rãscoalei din 1907, pe care o potoleste fãrã vãrsare de sange, aduce si ridicarea unui local de scoalã la Arsura in timpul mandatului sãu (1907-1908). Dupã rãscoala din 1907, preotul Gheorghe Lupu infiinteaza banca popularã cu numele „Mihail Kogãlniceanu “, care activa si in 1942, cu membri ce proveneau din satele Arsura, Pahnesti si Fundãtura. Intampina greutati la inceput, din cauza neincrederii locuitorilor. Conduce banca in calitate de casier si contabil timp de 12 ani, fiind ajutat de fiica sa Melania. Devine si presedintele „Obstii de arendare si cumpãrare “, prin care se incepe opera de ridicare a taranilor din Arsura. Mosia Rapi, proprietatea lui Mihail Kogãlniceanu, stapanita de urmasii sãi, pusã sub tutela lui Miticã Miclescu din Botosani, a fost luatã in arendã pe o perioadã de cinci ani incepand cu 1908 si panã in 1913, de cãtre locuitorii din Arsura si Ghermãnesti, „prin staruinta si sprijinul D-lui Dr. N. Lupu “. „Obstea “ajunge sã detina un fond de rezervã de 30.000 de lei, care serveste la cumpãrarea intregii mosii. In 1919 s-a achitat in totalitate mosia, prin sprijinul oferit de cãtre dr. Nicolae Lupu, preotul Gheorghe Lupu si „prin bunãtatea vanzãtorului-Jean M. Kogãlniceanu-om cu suflet distins “. Reforma agrarã din 1921 aduce impartirea definitivã a loturilor de pamant cãtre locuitori. Au fost improprietarite patru categorii pe mosiile Pahnesti, Poaina-Mare si dealul Tintea, iar jumãtate prin obstea de cumpãrare de la evreul Natan User in anul 1934. La 1875, biserica era construitã din lut si pari, fiind in stare proastã. Prin concursul preotului Gheorghe Lupu, la 1882, biserica este captusita cu scandura in partea exterioarã, stãruind pe langa Gheorghiade, arendasul mosiei Ghermãnesti, pentru a-l ajuta cu materialul lemnos necesar, pe care acesta il avea din Bucovina „adus cu plutele pe Prut, pentru hambarele lui “. La aceastã propunere, „boierul “aprobã, punand datoria in contul muncii locuitorilor “. In 1897 biserica suferã noi reparatii si este acoperitã cu tablã. Pentru reparatiile respective, fiecare locuitor a contribuit cu cinci banite de porumb, vandute lui D. Cavadia din Dranceni cu suma de 1700 de lei.
La 30 aprilie 1928, a fost demolatã biserica „imbatranita de ani “si s-au „vãrsat lacrimi de durere, dar si lacrimi de nãdejde in viitorul ce se apropia surazand “. Piatra fundamentalã a noii biserici a fost pusã la 17 mai 1928, iar la 21 iunie 1936 satul Arsura traieste o mare zi de sãrbãtoare: sfintirea bisericii de cãtre un sobor din care fãceau parte Nicodem Munteanu, Mitropolitul Moldovei, Nifon Criveanu, Episcopul Husilor, Titus Simedrea, Episcopul Hotinului si Baltilor si 11 preoti. Biserica este construitã din piatrã, turlele din cãrãmidã presatã, iar legãtura din beton armat. Pictura a fost executatã de pictorii M. Ulea si C. I. Pascanu. Lemnãria este din stejar, iar o parte din icoane sunt aurite. In curtea bisericii se gaseste cavoul familiei Lupu, unde odihnesc principalii ctitori, membrii familiei Lupu (in fiecare varã sunt plansi de doamna Irma Polihroniade, de origine italianã). Biserica a fost inconjurata cu un gard din beton armat. La 10 februarie 1934 se stingea din viata preotul Gheorghe Lupu, fãrã a vedea biserica sfintita, „dupã o frumoasã, bogatã si rodnicã activitate “, „plans cu adevãrat de toatã lumea “. Cãminul cultural din satul Arsura, infiintat in iunie 1935, va purta numele „Pr. Gh. Lupu “. O problemã delicatã o constituia apa potabilã din satul Arsura, folosindu-se de locuitori fantanile pietruite, unele cu cumpãnã, altele cu gãleatã si funie. Apa era sãlcie si foarte rea pentru gãtitul hranei. Apa bunã se gãsea in trei fantani, foarte adanci (era renumitã „Fantana Bunã “la nord de liziera pãdurii Pribasca, alimentatã de mari izvoare din pãdurile invecinate). Prin intermediul familiei dr. Nicoale Lupu soseste, in 1939, de la Iasi inginerul sef Andriescu, pentru extragerea de probe. Sunt executate cismele moderne de-a lungul soselei cu piese importate din Germania, alimentate de trei case de apã. Cismelele sunt amplasate la o distantã de 2-300 de metri distantã intre ele. Totodatã a fost ridicat un „frumos si mare local de baie “, cu cãzi, site si dusuri, construit din cãrãmidã si ciment, asezat langa scoalã. Satul Arsura este printre primele din tarã care s-au bucurat de aductiunea apei si alimentarea locuitorilor cu ajutorul cismelelor, precum si de construirea unei bãi (in orasul Husi baia popularã a fost construitã in 1942).
Costin Clit