Nicolae Ceausescu era un traditionalist prin exceptie si isi petrecea mai toate vacantele pe litoralul romanesc. Adept al “odihnei libere”, dupa cum el insusi declarase la un moment dat, de cum incepea vara dictatorul se muta la mare si pornea intr-un lung sejur de relaxare, imbinand, in viziunea lui, lungile sedinte cu plimbarile animate de la bordul vasului Mihai Viteazul. Inca din anii ’70, de cand se daduse in functiune complexul Ambasador, Neptunul devenise sediul central. Dictatorul avea la mare o resedinta oficiala, unde adesea tinea in timpul zilei sedintele de stat cu membrii comitetului central, insa familia se caza in vila Panseluta, denumita de securitate si obiectivul D2. Ceausestii erau asteptati la Neptun cu pregatiri amanuntite. 90 de angajati misunau in vila de protocol si indeplineau toate atributiile, astfel incat familia prezidentiala sa fie multumita. Ba mai mult, pentru ca stiau ca dictatorului ii place sa se plimbe pe faleza la bratul consoartei, angajatii inlocuiau in fiecare zi nisipul de pe plaja cu altul proaspat cernut.
Din iulie pana in septembrie, vacanta Ceausestilor la mare devenise o adevarata traditie de familie si de partid. Dictatorul nu isi neglija sub nici o forma atributiile, fapt pentru care isi invita mai toti ministrii impreuna cu familiile sa-l acompanieze imbinand astfel discutiile lungi de stat cu momentele de relaxare. Se spune ca diminetile incepeau pentru membrii Comitetului Central cu un oarecare stres, pentru ca dictatorul isi tinea sedintele citind rapoarte amanuntite. Ceausescu dadea startul la vacanta cu adevarat cand isi invita pritenii la ospat. Incepea astfel un adevarat festin culinar traditional, cu sarmale, gratare si piftii. Totul se uda cu vin de calitate si cantece de petrecere. Cel mai adesea Ceausescu cerea sa i se cante cate o romanta.
Diminetile se plimbau pe faleza si adesea inotau impreuna la ponton. Dupa o baie buna in mare, amiezile si le petreceau jucand table. Alteori, Ceausescu isi exprima dorinta de-a vizita imprejurimile si se porneau pe mare cu vaporasul. Ceausescu tinea carma, asistat de marinar. Plimbarile se terminau adesea cu o masa buna la Paradisul Pescarilor, unul dintre restaurantele favorite ale cuplului, unde se desfatau cu plachie si creasta de cocos. De altfel, la capitolul mancare, Ceausestii nu s-au dovedit niciodata pretentiosi, dupa cum isi aminteste chiar bucatareasa lor, Irina Sava.
In anii ’70, cand Ceausescu era in verva, nu s-ar spune ca se plictisea careva in sejurul de la Neptun. Programul incepea cu meciul de volei. Echipele se alcatuiau din mai tinerii demnitari si aghiotantii lor. Mai-marele in functie se pozitiona intotdeauna langa plasa, trecand, de cate ori era cazul, mingea peste fileu cu o mana, iar cu cealalta coborand plasa. La inceput, capitan al echipei adverse era Paul Niculescu-Mizil. Totusi, Ceausescu nu scapa ocazia de a-si bodogani coechipierii si adversarii. Din distractie, jocul se transforma in instructie”. El singur se amuza, stresandu-i pe ceilalti. In timp ce barbatii jucau volei, nevestele barfeau, jucand carti si rummy, timp in care menajera le mai indulcea cu cate un desert, clatitele fiind preferatele lor. Se spune ca nici macar in vacanta tovarasa Leana nu slabea controlul, gasind diverse si noi prilejuri de sicanare.
La sfarsitul anilor ’80, vacantele la Neptun devenisera de-a dreptul tensionate. Batrani si obositi, Ceausestii nu mai faceau plaja, nu mai jucau volei, nu se mai relaxau. Sejururile estivale devenisera un soi de formalitate in care isi tarau curtenii, sleiti de mustruluieli, in stereotipia serilor estivale de odinioara. Singurele momente de relaxare ajunsesera partidele de septic unde mai marii tarii faceau pe rand pereche cu Tovarasa contra Tovarasului. Tensiunile ajusesera sa devina apasatoare pana si pe chipul dictatorului care, cel mai adesea, se refugia in biroul sau, citind rapoarte despre o Romanie ireala, zamislita la umbra manipularii si dezinformarii de partid, potrivit romaniatv.net.
