Ion Cristoiu: Cine a avut interes sa-i invrajbeasca pe jandarmi si pe demonstranti?

0
50

4 iunie 1989.
In noaptea de 3 iunie 1989, la ordinul lui Deng Xiaoping, tancurile se napustesc asupra Pietei Tiananmen, unde se aflau sute de mii de demonstranti in favoarea unui Gorbaciovism chinez si sparg manifestatia, lasind in urma 1000 de morti. De reamintit ca militarii care au intrat in Piata nu erau din Beijing, ci din zonele sarace ale Chinei, unde domnea convingerea ca alde aia din Piata si din Beijing sint niste burjui.
Pe 4 iunie dimineata, tancurile pleaca din Piata in coloana.
Momentul va ramine in Istoria secolului XX printr-o fotografie devenita simbol, la fel precum cea a lui Che Guevara in cuva spalatoriei din Vallegrande, Bolivia dupa impuscarea de catre militari pe 9 octombrie 1967, o pozitie pe care tinerii rebeli au comparat-o cu cea a lui Isus.

Fotografia din China infatiseaza un cetatean in camasa alba, cu doua pungi de plastic in miini, ca si cum s-ar intoarce de la cumparaturi, stind la jumatate de metru de primul tanc. Autorul fotografiei sau mai precis cel care si-a asumat-o, spune c-a facut-o de pe terasa hotelului in care ziaristii straini fusesera consemnati, ca tinarul ar fi parlamentat cu cei din tanc vreo cincisprezece minute si ca s-a dat la o parte abia dupa ce unii demonstranti l-ar fi tras de acolo in multime. Nu discut ciudateniile acestei imagini incredibile, intre care la loc de frunte se afla faptul ca nici acum, dupa aproape trei decenii, trei sferturi din ele ale Chinei capitaliste, nu s-a aflat cine e curajosul. Ar fi fost normal ca, daca nu iesea el in fata, atunci despre el sa fi aflat macar serviciile secrete chineze, trecute de mult de partea demonstrantilor.

Am amintit aceasta fotografie – manipulata sau nu – pentru ca ea cuprinde esenta mesajului pe care regizorii au vrut s-o transmita:
Individul pasnic, fragil, venind de la cumparaturi, din viata sa obisnuita, se confrunta cu forta brutala, inspaimintatoare, a tancurilor care reprima in numele dictaturii.

Conditia de esenta a oricarei manifestari de protest impotriva unui regim e caracterul ei eminamente pasnic. Fara violenta! e sloganul demonstrantilor din Piata Universitatii din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. Fara violenta ! a fost sloganul tinerilor din Piata Universitatii impotriva regimului FSN. Multimea din Piata Tahrir din Cairo lui ianuarie 2011, convocata pe retelele sociale, cel putin asa s-a spus la vremea respectiva, s-a remarcat prin caracteru-i pasnic. O componenta a caracterului pasnic al miscarilor civile e reprezentata de efortul de a atrage fortele de ordine de partea lor. 22 decembrie 1989 din Bucuresti va ramine emblematic prin strigatele Armata e cu noi! si prin imaginea – de PR sau nu- aratind o tinara dind flori militarilor din Taburi.

Amintind mult de miscarile din Primavara araba- mai ales prin invocarea venirii spontane in Piata Victoriei, sub puterea emotiei si la convocarea pe facebook – cele de la noi, din ianuarie 2017 pina in 10 august 2018 s-au caracterizat prin cele doua note ale tuturor miscarilor atribuite societatii civile:
Caracterul pasnic si infratirea cu jandarmii.

Cu exceptia demonstratiei din 1 februarie 2017 cind in Piata au aparut ultrasii – de remarcat ca spre 11 noaptea, cind demonstratia era spre final si atunci grupati, asa cum iesisera de la un meci, izolati de multime – Piata Victoriei n-a cunoscut un moment de violenta. Mai mult pina in 10 august 2018, jandarmii au fost considerati si tratati daca nu cu amor, atunci cu amabilitate, una dintre conditiile mitingurilor spontane pasnice ( repet cu exceptia celor antiglobalizare, de extrema dreapta, prin esenta lor violente), fiind imaginea fratiei cu fortele de ordine.

Despre atitudinea mai mult decit binevoitoare a jandarmilor fata de toate miscarile de protest din ianuarie 2017 am scris intr-un numar anterior. Judecind dupa amabilitatea cu care protestatarii erau protejati in timp ce haladuiau prin Bucuresti, blocind circulatia, aveai impresia ca fortele noastre de ordine apartin nu Legii, ci Rezistentilor.

In timpul mitingului PSD din Piata Victoriei, din cite ne amintim, un grup de protestatari condusi de Malin Bot, acest Miron Cozma al Rezistentilor, a incercat sa forteze cordonul jandarmilor pentru a intra in Piata. Desi n-au fost lasati, respectivii n-au purces la acte de violenta. Raportul infatisat duminica seara de Carmen Dan, dincolo de suspiciunile provocate de declararea documentului drept secret, are avantajul ca prezinta pe ore evolutia Mitingului in chip diversionist numit al Diasporei. Potrivit Raportului, inca de la 16, 53 se inregistreaza primul jandarm ranit. Una dintre formulele de provocare a fortelor de ordine e cea a incalcarii fatise, ostentative, in fata lor a legii. Raportul precizeaza:

„Ora 16:22 – apar primele manifestari violente. Are loc fortarea cordonului de jandarmi si se incearca intrarea in curtea Guvernului Romaniei. In dispozitivul de jandarmi se arunca cu pietre si sticle de plastic.”

Asa cum s-a vazut la televizor, din acel moment jandarmii sint tratati cu o agresivitate incredibila. Cei care ii provoaca injurindu-i, incercind sa le ia scutul, cautind sa forteze cordonul, precum provocatoarea in scaun pe rotile ( cit de criminal poti fi ca sa aduci pe cineva la o demonstratie care se anunta violenta in scaun pe rotile, cind si cei pe picioare pot fi striviti de multime la un moment dat?), aruncind cu sticle, cu pietre, nu sint sanctionati de multimea pasnica, nu sint izolati si predati fortelor de ordine. Dimpotriva ei sint ascunsi de multime, incurajati de aceasta. Jandarmii, la rindul lor, lipsiti de amabilitatea fata de demonstranti, fac exces de gaze lacrimogene. Gazele lacrimogene nu rezolva violentele. Ele au insa drept rezultat sporirea ostilitatii antijandarmi din Piata.

Gazul pe foc a fost turnat de episodul Springtime, despre care am scris in numarul anterior.
Manipularea conducerii dispozitivului si a celor din dispozitiv ca doi colegi jandarmi, dintre care unul era o femeie, o tinara, sint calcati in picioare, ca se pregateste un asalt – atentie nu asupra cladirii Guvernului, cum cereau revolutionarii de la unitatile militare din presa si de pe retelele sociale – asupra jandarmilor a provocat invrajbirea totala dintre cele doua entitati. Pina in 10 august 2018 daca nu infratite, macar politicoase una fata de alta, cele doua tabere – demonstranti si jandarmi – devin spre finele zilei dusmane de moarte. Indemnurile la lovirea jandarmilor, care se aud pe toate inregistrarile, corespund starii de spirit a multimii pina in 10 august pasnice. Asa se explica una din marile ciudatenii ale mitingului. De regula, mai ales cind nu e o miza colosala, daca incep tulburari, oamenii pasnici pleaca din locul respectiv. Ei isi spun ca pot veni si miine. Multi demonstranti pasnici au vazut in actiunile jandarmilor de a da cu gaz lacrimogen un soi de Plecati de aici! Si atunci multi si-au spus, inraiti, ca nu vor pleca.

In ianuarie 2017, multimea de peste 100 de mii de demonstranti din Piata a fost pusa pe seama emotiei stirnite de Ordonanta 13, mai ales de felul in care a fost data. Eu nu cred in general, dar mai ales in cazul special al romanilor, in revolte spontane. Cu atit mai indreptatit sint sa nu cred in spontaneitatea miscarilor din ianuarie 2017 datorate emotiei provocate de Ordonanta 13. Sa admitem insa ca din ianuarie 2017 oamenii ies in strada impotriva PSD minati de emotia stirnita de atacurile la Justitie. E mai mult decit curios ca, desi trecind in mentalul Pietei drept Zeita, drept Slujirea, Codruta Kovesi n-a stirnit nici o emotie colectiva in clipa cind a fost demisa de Klaus Iohannis. De atunci, la nici un miting, nici macar la cel din 10 august, n-am vazut nici o pancarta cu portretul Preaiubitei. Sa nu fi creat demiterea Slujirii nici o emotie in Piata.

Imaginea cultivata de retelele sociale si de televiziunile militarizate dupa mitingul din 10 august 2018 e urmatoarea:
PSD sau mai bine zis Liviu Dragnea a dat ordin ca jandarmii sa reprime un protest pasnic impotriva sa.
In sprijinul acestei imagini au lucrat Parchetul General, textele de pe Facebook, secventele video postate pe retelele sociale, isteriile televiziunilor prezidentiale.

Daca e vorba de o emotie colectiva menita a alimenta un sir de demonstratii monstruoase, acum, dupa tulburarile din 10 august 2018 era momentul. Mai ales ca prin indemnul sau la iesirea in strada Klaus Iohannis a dat si garantia ca demonstrantilor nu li se va intimpla nimic. Si cu toate acestea, Piata dupa 10 august 2018 agonizeaza. Daca la inceput a fost un numar de 10000 in varianta umflata de unitatile militare din presa in serile urmatoare numarul demonstrantilor a scazut treptat. Un indemn pe retelele sociale de veni in Piata Victoriei pentru a comemora moartea unui PNL-ist in virsta, dovada ca liberalii au adus oameni din provincie! abia daca a atins luni seara cifra de citiva zeci.

Ce dracu se intimpla?

sursa: cristoiublog.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.