Pe 8 luna noiembrie sau brumar, credinciosii sarbatoresc ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, cei doi mari arhangheli purtatori de sabie ca simbol al biruintei sunt, potrivit credintei ortodoxe, conducatorii cetelor de ingeri si calauzele sufletelor in drumul lor spre Rai. Ei sunt o prezenta puternica in cele trei mari religii: crestinism, iudaism si islamism.
Serbarea Sfintilor Ingeri in cultul divin ortodox este foarte veche, datand ca sarbatoare generalizata inca din secolele IV-V, avand pentru crestini 3 semnificatii deosebite: Dumnezeu si-a trimis mesagerii Sai sa ne ocroteasca, sa ne ajute si sa ne aduca vestile bune si binecuvantarea Lui. Daca la inceput a fost la inceput doar o praznuire a Sfantului Arhanghel Mihail, mai tarziu a fost cinstit impreuna cu el si Sfantul Arhanghel Gavriil, ca in cele din urma sa devina o zi de cinstire a tuturor cetelor ceresti.
Sfintii Arhangheli sunt in numar de sapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Salatiil, Uriil, Gudiil si Varahil, insa cei mai cunoscuti sunt Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil.
In calendarul popular soborul Sfintilor Mihail si Gavril se serbeaza trei zile, in 8, 9 si 10 noiembrie prin valenta psihopompa pe care le dezvolta Sf. Mihail. Prima zi se numeste capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului, iar a treia zi coada Arhanghelului. Acum este trimisa pe lumea cealalta vara, iar sfantul incepe sa sloboada, treptat, gerul iernii. Zilele de 9 si 10 noiembrie sunt numite Filipii de Toamna si se tin si pentru a fi feriti de lupi. In ceea ce priveste vremea, 8 noiembrie este zi de hotar intre toamna si iarna. Acum, iarna este slobozita putin cate putin si nu dintr-o data. Traditia populara spune ca intre sarbatoarea Arhanghelilor si Craciun trebuie sa existe trei-patru zile senine si calduroase, luminoase, numite ,,vara iernii”. ,,Vara Arhanghelilor” ce tine doar o zi.
In folclorul religios romanesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mult mai venerat in comparatie cu Arhanghelul Gavriil. El poarta, uneori, cheile raiului, este un infocat luptator impotriva diavolului si vegheaza la capul bolnavilor. Atunci cand viata unui om este in cumpana, Arhanghelul Mihail isi face aparitia langa patul celui suferind si se aseaza la picioarele lui daca omul este menit sa traiasca sau la capul lui daca ii este sortit sa moara. Misiunea Sfantului nu se incheie insa aici. Daca omul isi da ultima suflare, Mihail sta la dreapta lui, iar diavolul, la stanga acestuia, gata sa-i sterpeleasca sufletul. Arhanghelul ii reteaza muribundului capul cu sabia, iar sangele se raspandeste peste tot, motiv pentru care, dupa un deces, se curata si se varuieste camera in care si-a dat sufletul un om si se spala tot ce a fost in ea.
Arhanghelii in viziunea populara sunt conducatorii cetelor de ingeri, avand aripi si purtand sabii, ca simbol al biruintei si sunt calauze ale sufletelor in drumul acestora spre rai, intotdeauna prezente in viata oamenilor, veghind din ceruri si, mai ales, de pe pamant, asupra muritorilor, arzandu-le pacatele acumulate de patimile omenesti si avand grija ca sufletele lor sa fie curatate de greseala cu prilejul posturilor si rugandu-se la Dumnezeu pentru ei.
Odinioara, cand aveau loc eclipse, se credea ca astrele ceresti sunt furate de draci. Mihail era perceput drept eliberatorul Lunii si al Soarelui, cel care restituia lumii astrii sai vitali. Tot Mihail este cel care o impiedica pe Mama-reaua, sotia lui Scaraotchi, sa elibereze gerul si frigul pe pamant. De multe ori il intalnim alaturandu-se Sfantului Ilie, atunci cand acesta tuna si trasneste, sau oranduieste singur grindina, cu tunul. El tine si ciuma in frau, asemanator Sfantului Haralambie.
Arhanghelul Mihail, este personificarea binelui si aparatorul credintei, ca si un tamaduitor de origine divina. Adversar al raului, a devenit in timp patronul luptatorilor in numele credintei, al vindecatorilor si al salvatorilor de vieti. Adanc infipt, atat in credinta populara, cat si in cea culta, este obiectul cultului a sute de milioane de oameni din lumea intreaga, avand dedicate printre cele mai numeroase biserici si lacasuri de cult. Biserica ortodoxa a randuit ca acestia sa fie pictati pe doua dintre usile Sfantului Altar. Unul cu crini in mana, semn al bunei vestiri, iar celalalt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost randuita la poarta Edenului. In popor se spune ca fiecare om are cate un inger pazitor. In Evul Mediu, crestinii il vedeau pe Sfantul Mihail ca simbolul militantilor bisericii si ca patronul sfant al soldatilor, fiind numit in liturghie ,,Printul armatei ceresti pe care taramul ingerilor il onoreaza”.
Sfantul Mihail a fost de-a lungul timpului si un subiect favorit in arta, concurat doar de imaginea ingerului Gabriel. Este adesea infatisat ca fiind un inger puternic, impozant, invesmantat intr-o magnifica armura alba, inarmat cu sabie, scut sau lance. Adesea poate fi vazut in operele de arta, ca Sfantul Gheorghe, luptandu-se cu un balaur cu sapte capete, sau peste cadavrul unui diavol, care adesea este chiar Satan intr-o batalie ce are loc in Rai. Sfantul Arhanghel Mihail este ingerul dreptatii, ceea ce inseamna ca el iubeste si ocroteste pe cei ce sunt iubitori de dreptate si facatori de dreptate. O prima confruntare cu raul a avut loc odata cu caderea ingerilor din paradis catre beznele nepatrunse ale iadului. Dupa ce dracii au cazut din ceruri vreme de trei zile, Arhanghelul Mihail si-a inaltat mana dreapta si a blagoslovit ca fiecare diavol sa ramana in locul unde a fost surprins de blagoslovire. In acest fel, dracii au fost haraziti locurilor unde se aflau atunci, in haurile pamantului, pe pamant, in ape sau in vazduh.
Lupta arhanghelului cu fortele intunecate este harazita a dura pana la sfarsitul lumii, cand va suna din trambita pentru a scoate mortii din morminte si va duce batalia decisiva cu diavolul. Arhanghelul se spune ca nu sta in Rai decat in Vinerea Mare si de Pasti, in restul timpului fiind in misiune pe pamant.
Ingerul Mihail este desemnat in Cartea lui Enoh ca ,,Printul lui Israel”. El este ingerul intelegerii si al milei, care l-a invatat pe Enoh misterele clementei si justitiei. De asemenea este considerat a fi ingerul care l-a instruit pe Moise pe Muntele Sinai si probabil el este cel care i-a dat acestuia Tablele Legii. In Noul Testament, Mihail isi disputa cu Satan corpul neinsufletit al lui Moise.
Sfantul Arhanghel Mihail, Aparatorul Credintei, este cel mai invocat in slujbele bisericesti pentru a pazi de razboi, precum si a obtine biruinta in cazul unei lupte.
Sfantul Arhanghel Gavriil inseamna in limba ebraica, ,,barbat-Dumnezeu". Numele sau contine concentrat vestea ca Dumnezeu se va face barbat, ca va asuma firea omeneasca. Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri. El a vestit lui Ioachim si Anei, ca o vor avea pe Maria, desi erau batrani. De asemenea, Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Fecioara Maria ca il va naste pe Iisus, Gavriil a rostit cel dintai numele lui Isus Hristos si l-a instiintat pe Zaharia de nasterea fiului lui, Inainte-mergatorului, Ioan Botezatorul, a vestit pastorilor ca in Bethelem s-a nascut Mesia. Sfantul Gavriil ocroteste fecioarele, mamele si pruncii si duce rugaciunile la Dumnezeu.
Sfantul Arhanghel Gavriil este cel ce poarta vestile bune de la Dumnezeu catre omenire. El este ocrotitorul celor care, cu gand bun si cu bunatate, se indreapta spre ceilalti, este ocrotitorul acelora care aduc vesti bune si
a celor care sunt vestitori ai binelui in aceasta lume.
In zonele muntoase, in care Arhanghelii Mihail si Gavriil erau celebrati si ca patroni ai oilor, stapanii acestor animale faceau o turta mare din faina de porumb, numita ,,turta arietilor" (arietii fiind berbecii despartiti de oi), ce era considerata a fi purtatoare de fecunditate. Aceasta turta se arunca in dimineata zilei de 8 noiembrie in tarla oilor, odata cu slobozirea intre oi a berbecilor. Daca turta cadea cu fata in sus era semn incurajator, de bucurie in randul ciobanilor, considerandu-se ca in primavara toate oile vor avea miei, iar daca turta cadea cu fata in jos era mare suparare.
In sambata de dinaintea sarbatorii Arhanghelilor Mihail si Gavriil se fac praznice pentru sufletul mortilor, ziua numindu-se ,,Mosii de Arhangheli”. Atunci, se aprind lumanari, care vor fi ,,lumina de veci” in lumea de dincolo atat pentru oamenii in viata, cat si pentru cei disparuti fara lumanare sau in imprejurari naprasnice ca sa aiba asigurata lumina de veci, calauzitoare pe lumea cealalta. In unele zone ale tarii s-a pastrat traditia ca in aceasta zi finii sa isi viziteze nasii, daruindu-le colaci.
Este „Vara Arhanghelilor“, care tine o zi. Pe langa aceasta, intre Arhangheli si Craciun este musai sa mai fie doua-patru zile senine si calduroase, numite in popor si ,,vara iernii”
De ziua Preacinstitilor Arhanghelilor, nu se lucreaza iar acei care nu se supun acestei interdictii urmeaza sa aiba parte de chin mare la vremea mortii. Oamenii trebuie sa mearga la biserica, sa aprinda lumanari, sa se roage pentru belsug si sanatate si acea lumanare va lumina in veci atat pentru cei vii precum si pentru sufletele mortilor prin spanzurare, inec sau alte accidente groaznice.
La multi ani, cu sanatate si belsug tuturor ce poarta aceste nume si derivatele lor!
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – ,,Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
– Arthur Gorovei – ,,Credinti si superstitii ale poporului roman” Editura ,,Grai si Suflet – Cultura Nationala” Bucuresti, 1995.
– Elena Niculita Voronca – ,,Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman” Editura Saeculum Bucureszi 2005.
– Ion Ghinoiu – ,,Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Ghinoiu – ,,Panteonul romanesc” Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Ion Ghinoiu – ,,Sarbatori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – ,,Zile si mituri. Calendarul taranului roman 2000”, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999.
– Ion Talos – ,,Gandirea magico-religioasa la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – ,,Ghidul Sarbatorilor Romanesti”, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiuca – ,,Sarbatoarea noastra cea de toate zilele”, Editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Marcel Laptes – „Timpul si sarbatorile taranului roman” , Editura Corvin, 2009.
– Marcel Olinescu – ,,Mitologie romaneasca”, Editura Saeculum I. O., Bucuresti, 2001.
– Mihai Coman – Mitologie populara romaneasca. Editura: Minerva, Bucuresti, 1988.
– Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodoxa, 2005.
– Romulus Antonescu – ,,Dictionar de simboluri si credinte traditionale romanesti”, Editie digitala, 2009
– Romulus Vulcanescu – ,,Mitologie Romana”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
– Simion FIorea Marian – „Sarbatorile la romani” Editura “Grai si Suflet – Cultura Nationala”, 2001.
– Tony Brill – ,,Legendele romanilor, Editura Grai si suflet – Cultura nationala, Bucuresti, 1994.
– Tudor Pamfile – ,,Mitologia romana”, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
– Tudor Pamfile -,,Sarbatorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
