In Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim (a Floriilor), Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a savarsit Sfanta Liturghie in biserica localitatii Vadurile, Protopopiatul Barlad, sfant locas ce are ca hram aceasta sarbatoare. Slujba s-a desfasurat fara prezenta credinciosilor.
In cuvantul de invatatura, Preasfintia Sa a adus in atentie doua situatii contrastante, prezente in descrierea evenimentului Intrarii Domnului in Ierusalim. A explicat aparenta revolta a lui Iuda fata de gestul femeii care a turnat un alabastru de mir pe picioarele Mantuitorului, revolta ce avea ca motivatie coruptia ce il stapanea:
„Pasajul evanghelic randuit in aceasta zi de sarbatoare contine in sine cel putin doua contraste in raport cu starea de efervescenta, de bucurie pe care o aveau cei care L-au primit pe Hristos in Ierusalim cu ramuri de finic. Cred ca aceste contraste nu sunt mentionate in zadar.
In primul rand, este vorba de faptul ca Iuda, prin atitudinea sa, prin faptul ca isi insusea bani din punga de bani pe care era indatorat sa o pastreze, a devenit corupt.
Imaginea lui Iuda, cel care este corupt, cel care isi insuseste din ceea ce nu-i apartine, ne da cheia unei alte atitudini pe care a avut-o fata de Invatatorul sau.
Anume, L-a tradat cu foarte mare usurinta. In gradina Ghetsimani, in plina noapte, el le da un indiciu carturarilor si fariseilor, spunandu-le ca Cel pe care Il va saruta, Acela este Hristos.
In orice suflet de corupt se ascunde un tradator pe masura.
Asa a fost cazul lui Iuda si asa este in fiecare epoca.
Cel care este corupt, cel care isi insuseste ceea ce nu ii apartine, are – metaforic vorbind – in genele sale, inclinatia inspre tradare.
Si viceversa e valabil. Tradatorii, cei care ne dezamagesc, cei care urmaresc, cu orice pret, doar propriul lor interes, «calcand peste cadavre» ca sa ajunga la tinta pe care si-au propus-o, sunt si foarte corupti.
Inclinatia lui Iuda spre coruptie i-a tatonat terenul pentru a-L trada pe Dumnezeu, pe Invatatorul sau. Este asa de dureros cand ucenicii, cei care sunt cei mai apropiati, te tradeaza. Este foarte greu de purtat aceasta povara”.
De asemenea, Ierarhul Husilor a vorbit despre entuziasmul de moment al celor care L-au intampinat pe Hristos la intrarea in Ierusalim, atitudine schimbata radical la cateva zile distanta, in Vinerea Mare. Preasfintia Sa a afirmat ca trebuie sa fim foarte atenti la laudele care ni se aduc si la motivatiile celor care le fac:
«A doua zi, multime multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in Ierusalim, au luat ramuri de finic si au iesit intru intampinarea Lui si strigau: Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel!» (Ioan 12, 12-13)
„A doua atitudine de contrast este legata de cei care L-au intampinat pe Hristos cu ovatii, cu o stare de euforie, la intrarea in Ierusalim.
Se gandeau ca Cel care trece printre ei este, probabil, un imparat politic, care ii va scapa de napasta ocupatiei romane.
O parte dintre ei aveau proaspata in minte minunea invierii lui Lazar. Nu s-a mai auzit, pana la Hristos, ca cineva sa fie inviat, dupa patru zile, dupa ce intrase in descompunere.
Aceasta minune era un fapt extraordinar si le-a dat acest imbold, ca a doua zi, in Duminica Floriilor, sa Il intampine pe Domnul.
Din pacate, o parte din acesti oameni, care L-au laudat, avand in suflet propriul interes, L-au tradat, cu aceeasi usurinta, in Vinerea Mare.
Din aceasta atitudine invatam faptul ca suntem atat de versatili, atat de fluctuanti in dragostea noastra.
Atunci cand suntem laudati de cineva, care isi urmareste propriul interes, sa ne gandim ca acea persoana ne va si trada cu aceeasi promptitudine, cu aceeasi iuteala a fulgerului cu care este dispusa sa ne laude.
Personal, nu prea am incredere in cei care lauda, in cei care incearca sa scoata in evidenta anumite aspecte pozitive. Trebuie maxima precautie.
In Filocalie, parintii ne spun ca «cel care te lauda cel mai mult, sa te pregatesti ca te va trada cel mai usor».
Evanghelia ne spune ca Hristos a intrat smerit in Ierusalim.
Nu stim daca era trist sau nu, insa putem intui ca era absent de la aceasta minciuna a celor care Il primeau si Il laudau. Singurii care L-au primit cu inima curata, cu sufletele neprihanite, au fost copilasii.
Nu am auzit ca un copil sa fie capabil de tradare. Cei mici nu opereaza cu asemenea notiuni. Ei nu stiu ce inseamna tradarea. Daca devoaleaza ceva, o fac din nestiinta. Starea de inocenta, de nevinovatie este incompatibila cu a fi tradator.
Daca ne asumam si noi starea de inocenta, de nevinovatie si de sinceritate, putem sa fim paziti, putem sa ne sustragem de la ceea ce este atat de caracteristic firii umane, anume tradarea, pe toate palierele vietii noastre”.
