UPDATE: Conform cifrelor date de organizatori, 150.000 de credinciosi au fost prezenti la eveniment.
UPDATE: In acorduri de muzica bisericeasca, Papa Francisc, paseste prin multime si s-a urcat in celebrul Papamobil. Papa a urcat in avion si se deplaseaza spre Bucuresti
UPDATE: Papa Francisc: Dragi frati si surori, buna seara (in romana). Aici impreuna cu voi se simte caldura familieri, inconjurati de cei mici si mari, este usor, papa se simte acasa cu voi. Va multumesc pentru primirea calduroasa. si pentru marturiile pe care mi le-ati daruit.(…) Romania este ‘gradina Maicii Domnului’ si in aceasta intalnire am putut sa-mi dau seama de aceasta, pentru ca ea este o Mama care cultiva visurile fiilor, care le pazeste sperantele, care aduce bucuria in casa. Este o Mama duioasa si concreta, care are grija de noi. Voi sunteti comunitatea vie si infloritoare, plina de speranta, pe care o putem oferi Mamei. Ei sa-i consacram viitorul tinerilor, al familiilor si al Bisericii.
Astazi, pe aceste meleaguri, este ziua copiilor, sa ii salutam. As vrea ca primul lucru pe care il facem, sa fie acela de a ne ruga pentru ei. Iisus i-a pus in mijlocul apostolilor sai, noi vrem sa facem acelasi lucru. Ma bucur sa stiu ca in aceasta piata se afla chipul familiei lui Dumnezeu care ii imbratiseaza pe copii, pe batranii romani din diferitele regiuni si parti, precum si pe cei veniti din Moldova si dincolo de Prut. Fiecare cu limba sa si propria traditie, dar fericiti, cu aceeasi bucurie pe care o impartaseau Elibeta si Ioan cu cei 11 fii ai lor, diferiti, sositi din locuri diferite.(…) Are loc aici, trairea unor noi Rusalii, asa cum se spunea in lectura pe care am ascultat-o. Este acelasi drum pe care l-au inceput Apostolii, fiind astazi, randul nostru de a da marturie.
Este un dar pe care trebuie sa il cerem, o lucrare de finete, pe care trebuie sa o savarsim si un dar frumos pe care trebuie sa il transmitem. Dar de unde sa incepem? As vrea sa preiau cuvintele acestor bunici, Elisabeta si Ioan. Este frumos sa vedem cum iubirea prinde radacini cu devodament si angajare. Iubirea a prins radacini in voi, si a dat roade. (…)CREDINTA ESTE UN DAR care mentine vie o certitudine profunda si frumoasa: apartenenta si calitatea noastra de fii a lui Dumnezeu. Cel rau dezbina, imprastie, separa, si creeaza discordie, seamana neincredere, vrea sa traim la distanta unii fata de ceilalti si fata de noi insine. Duhul Sfant, ne aminteste ca nu suntem fiinte goale, exista o legatura spirituala foarte puternica care ne uneste.„Exista o retea spirituala foarte puternica care ne uneste, ne „conecteaza”, ne sustine si care este mai puternica decat orice alt tip de conexiune. Sunt radacinile noastre: constiinta ca apartinem unii altora, ca viata fiecaruia este ancorata in viata celorlalti. „Tinerii infloresc cand se simt iubiti”, spunea Eduard. Toti inflorim cand ne simtim iubiti. Pentru ca iubirea prinde radacini si ne cheama sa ne infigem aceste radacini in viata celorlalti. Asa cum ne spun acele frumoase cuvinte ale poetului vostru national, care ii dorea dulcii sale Romanii: „fiii tai traiasca numai in fratie ca a noptii stele” (Mihai Eminescu: , „Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”). Noi apartinem unii altora, iar fericirea noastra personala se realizeaza facandu-i fericiti pe ceilalti. Toate celelalte sunt povesti“
Acest lucru mi-a amintit de profetia unui sfant eremit al acestor tinuturi. Intr-o zi, calugarul Galaction Ilie de la Manastirea Sihastria, mergand cu oile la munte, s-a intalnit cu un eremit sfant pe carel cunostea si il intreba: „Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii?”. Si venerabilul eremit, suspinand din inima sa, spuse: „Parinte Galaction, stii cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin! Adica, atunci cand nu va mai fi dragoste si intelegere crestineasca intre frati, intre rude, intre crestini si intre popoare! Atunci cand nu se vor mai iubi oamenii deloc, cu adevarat, va fi sfarsitul lumii. Caci fara iubire si fara Dumnezeu nu pot sa mai traiasca oamenii pe pamant!”. Viata incepe sa se stinga si sa putrezeasca, inima noastra inceteaza sa mai bata si se usuca, batranii nu vor mai visa si tinerii nu vor mai profetiza cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin … caci fara iubire si fara Dumnezeu omul nu mai poate trai pe pamant.
Sunt multe provocari care ne pot descuraja si ne pot face sa ne inchidem in noi insine. Nu putem nega si nu ne putem preface ca nu s-a intamplat nimic. Credinta ne pune in fata celei mai mari provocari. Departe de a te inchide, credinta face sa creasca tot ce e mai bun in fiecare. Domnul ne daruieste tuturor o vocatie care este o provocare pentru a ne face sa descoperim talentele cu care suntem inzestrati. Ne cere sa ne folosim de libertatea noastra, ca de o libertate de alegere de a spune DA. Aceasta este o libertate mult mai mare decat aceea de a putea cumpara lucruri. Din aceasta capitala istorica si culturala a Tarii se pleca impreuna – in Evul Mediu – ca pelerini, pe Calea Transilvaniei, spre Santiago de Compostela. Astazi aici traiesc multi studenti din diferite parti ale lumii. Imi amintesc de o intalnire virtuala, pe care am avut-o in martie cu Scholas Occurentes, in care imi spuneau ca acest oras, anul acesta, este capitala nationala a tineretului. Doua elemente foarte bune: un oras care, din punct de vedere istoric, stie sa se deschida si sa inceapa noi procese; un oras care stie sa gazduiasca tineri proveniti din diferite parti ale lumii, asa cum este acum. Doua caracteristici care ne amintesc de potentialul pe care il aveti si de marea misiune pe care o puteti desfasura: sa deschideti drumuri pentru a merge impreuna si pentru a duce mai departe acel vis care este profetia: fara iubire si fara Dumnezeu nici un om nu poate trai pe pamant. De aici, astazi, pot sa mai porneasca alte noi drumuri de viitor spre Europa si spre multe alte locuri din lume. Pelerini ai secolului XXI, capabili de o noua imaginatie a legaturilor care ne unesc
Doua carac. care ne amintesc de potentialul pe care il aveti. Pelerinii secolului XXI capabili de o noua viziune, imaginatie, asupra lucrurilor care ne unesc. Asa cum va spuneam la inceput, credinta nu se transmite doar prin cuvinte ci si prin gesturi. In mijlocul falsitatii, aducem adevarul. Voi stiti ce ii sfatuia Sf. Francisc pe fratii sai? Mergeti si predicati Evanghelia si daca va fi necesara, sa folositi si cuvintele. Tocmai voi termina discursul, dar trebuie sa va spun o experienta pe care am avut-o aici: Era o femeie batrana, o bunica, si pe brate il tinea pe nepotul sau, cand eu am trecut, mi l-a aratat, zambea, suradea, si suradea cu un suras de complicitate, ca si cum mi-ar fi spus, uite, acum pot si eu sa visez. Apoi, pe moment, m-am emotionat, si nu am avut curajul sa merg sa o chem aici in fata. pentru acest lucru am povestit. Bunicii viseaza cand nepotii merg inainte, si nepotii atunci cand au radacini. Romania este ''Gradina Maicii Domnului'' si in aceasta intalnire am simtit acest lucru, pentru ca ea este o mama care hraneste visele fiilor. Este extrem de duioasa. Voi sunteti o comunita pe care de vis pe care i-o putem darui mamei.
—————————————————————————–
Elisabeta si sotul ei Ioan, alaturi de familia cu 28 de membri, i se adreseaza Papei:“Sunt Elisabeta si sunt alaturi de sotul meu, Ioan. Am venit dintr-un satuc de la periferia judetului Iasi. Acolo, mica noastra comunitate catolica traieste in armonie si respect cu membrii comunitatii ortodoxe. Nu am venit singuri, ci impreuna cu toti cei 11 copii ai nostri. 7 dintre ei au ales sa isi intemeieze si ei familii, iar 4 au ales calea consacrarii in slujba Domnului. Doi sunt preoti si doua sunt surori. Unii dintre ei au venit de peste hotare pentru a fi aici din Belgia, din Italia sau de peste Prut, din Republica Moldova, si azi ne-am adunat cu totii precum odinioara, cand in fiecare duminica dimineata luam drumul spre biserica dedicata sfantului nostru ocrotitor Anton de Padova. Ii multumim astazi lui Dumnezeu pentru darul credintei pe care l-am primit si noi de la parintii si bunicii nostri”.
