Fotografiile de mai sus o surprind pe generalul de brigada SRI Elena Istode, pina nu demult sefa a Directiei de Securitate Economica, in prezent Sefa acoperitilor din SRI, in plina petrecere a vacantelor de lux la Monaco si Cannes.
Ca distinsa, ca persoana fizica, isi poate petrece vacantele unde vrea, chiar si pe Planeta Marte, descoperita a avea plaje cu palmieri, e treaba ei, desi, eu, in calitate de comunist, am avut si continui sa am alergie la nomenklaturistii mai vechi sau mai noi care prefera vacantele de bogatasi din Vest vacantelor de bun simt ale functionarilor din Est.
Problema e ca aceste fotografii, facute, din cite se vede, cu stiinta si cu placerea de a se expune a doamnei general, au fost realizate in 2008-2009, cind Elena Istode, ca sefa a Directiei de Securitate Economica a SRI, supraveghea, ca sa nu fie atinse de coruptie, toate contractele incheiate de statul roman cu oamenii de afaceri.
Si nici asta n-ar fi o problema – vacanta de lux a unui general SRI, presupunind ca Monaco si Cannes erau singurele locuri de lecuire de stresul vinarii de corupti – daca, asa cum ne arata fotografiile, Elena Istode nu s-ar fi dat in stamba impreuna cu omul de afaceri Cristian Rizea si distinsa sa sotie, Josette Rizea (vezi foto in trei).
Si nici asta n-ar fi o problema daca nu cumva omul de afaceri Cristian Rizea n-ar fi platit vacantele de lux ale doamnei general.
Am publicat aceste fotografii, care mi-au parvenit pe fondul dezvaluirilor lui Sebastian Ghita, nu atit pentru ca privelistea doamnei general pe yaht, in posturi studiate, de starleta, sa-i impinga pe securistii din SRI sa ordone, ca si in cazul Romaniei Tv, inchiderea blogului meu, care face dezvaluiri fara aprobarea lor, cit mai ales pentru ca ele marturisesc un adevar al vremurilor noastre:
Sistemul mafiot al institutiilor de forta a fost si este ticalos nu numai pentru c-a comis abuzuri, nu numai pentru c-a incalcat grav drepturile omului, dar si pentru ca, in timp ce trimitea cetateni nevinovati la puscarie, in timp de curma cariere de politicieni, in timp de distrugea afaceri, in timp ce reduce presa la ciinele de paza al catuselor, el petrecea in vacante de lux, peste hotare, platite de oamenii de afaceri. Asta in timp ce Divizia Presa a Binomului SRI-DNA nu contenea a denunta pe toti oamenii de afaceri romani drept niste borfasi care trebuie sa infunde puscariile in surisul triumfator al Codrutei Kovesi.
Traim vremuri istorice, vremurile revelatiilor despicatoare de catapetesme!
Vi-l amintiti pe inspectorul de Politie Javert din Mizerabilii?
Timp de 12 ani, din 1820 pina in 1832, si pret de citeva sute de pagini, cit are romanul lui Victor Hugo, el il urmareste necrutator pe Jean Valjean sub semnul datoriei de a-l prinde si de-al sanctiona pe cel care incalca Legea.
In final, pus in fata obligatiei morale de a-i fi recunoscator lui Jean Valjean, pentru ca l-a salvat de la moarte, Javert prefera sa se sinucida decit sa lase liber un infractor.
Au ramas celebre vorbele sale de justificare a sinuciderii:
„Am fost totdeauna sever in viata.
Cu altii.
Era just.
Faceam bine astfel.
Acum, daca nu sint sever si cu mine, tot ceea ce-am facut just va deveni injust.”
Conturat in chip romantic, Javert e pina la urma un om unidimensional, cum ar fi zis Marcuse.
Din roman nu-l vedem muncind, bind, facind amor, dormind, privind melancolic ivirea lunii pline.
Il vedem numai si numai urmarind infractori.
Astfel de personaje, golite de viata autentica, pentru ca viata lor se reduce in chip fals la indeplinirea datoriei, am intilnit cu duiumul in proza proletcultista din anii ’50 de la noi.
Activisti de partid veniti de la raion, secretari de partid de pe plan local n-au alta viata decit cea dedicata prinderii dusmanului de clasa.
Nu beau, nu maninca, nu tuca o muiere, nu cinta, nu tipuresc, nu fac amor.
Lupta si iar lupta.
Mladin din Cumpana luminilor, roman de Nicolae Jianu, e secretarul de partid al santierului pe care se ridica o hidrocentrala.
E tuberculos pe moarte.
In roman, el nu se lasa dus de pe santier decit in agonie.
Cum sa nu fie el prezent pe cimpul de lupta revolutionar?
In legendarul poem Minerii din Maramures de Dan Desliu, tinarul Neculai fuge noaptea de la pazirea unui compresor la Baia Borsa, dupa o fata.
D-ale tineretii! am ofta noi, batrinii, porecliti Politicall coreccteness si seniori.
Roman, secretarul de partid, nu-i de parea asta. El ii tine junelui un discurs:
„Ehei, Culai! ofteaza secretarul,
ti-a dat partidul cinstea sa te sui
si tu pentru-o gurita de femeie,
te-ai dus prin fagadau – dar eu iti spui
ca-n fagadau, acolo, e transee!
Si compresoru-i tun de tunuit:
cind tragi virtos, dusmanii se inmoaie…
dara cind fugi, asa cum ai fugit,
se intaresc dusmanii, Neculaie!”
Divizia presa a Binomului SRI-DNA a facut din cei angajati in lupta impotriva coruptiei niste personaje prin nimic diferite de secretarii de partid din proza proletcultista.
Ofiteri SRI, procurori, mai mult sau mai putin sefi, anchetatori, politisti, apareau in Propaganda Binomului ca personaje fara viata, arse doar de gindul ca trebuie sa-i prinda pe corupti.
Culmea a fost atinsa de Cultul Pesonalitatii dedicat Codrutei Kovesi, Fecioara morala a natiunii.
Daca ar fi fost sa-i crezi pe ofiterii acoperiti, Codruta Kovesi nu era om pur si simplu, ci un om de otel.
Singura ei viata era prinderea coruptilor.
Desi femeie, nu era imaginata nici macar trecindu-si pieptanul prin par.
De uitat in oglinda, cu atit mai putin.
Daca se uita, era riscul sa descopere ca-i femeie si nu un om de otel.
Noi stiam insa din realitati ca Luptatorii anticoruptie din Institutiile de forta, ca si luptatorii din presa sunt oameni.
Si oameni fiind, nimic din ceea ce e omenesc nu le era strain.
Presupuneam ca, Jeanne d’Arc a noastra de azi, ca si Ana noastra de ieri, era si ea om si, poate, femeie.
Bea, minca, se da in vint dupa o rochita mai dihai, se farda, ingina un cintec si se melancoliza la ivirea unui barbat chipos, evident, mult mai putin decit Catalina la ivirea pe bolta a Luceafarului, deoarece numita Catalina nu era sefa anticoruptiei din Romania.
Au venit in ultimul timp dezvaluirile celor din interior: Elena Udrea, Alina Bica, Sebastian Ghita.
Si am descoperit ca luptatorii impotriva coruptiei nu numai ca aveau viata, dar mai mult aveau o viata de petreceri de lux:
Chefuri cu lautari la vile de protocol, ospete urmate de danturi, vacante de vis.
Ne-am trezit deodata in fata unei realitati nelinistitoare:
In timp ce lasau impresia ca n-au somn pina nu-i prind pe corupti, ofiteri, procurori, anchetatori se desfatau impreuna cu oamenii de afaceri si pe banii oamenilor de afaceri.
Aceasta e cutremuratoarea concluzie a dezvalurilor din ultimul timp, intre care se numara si pozele cu generalul SRI Elena Istode din vacante de lux.
Din cite se vede, Elena Istode se trage in poza in aceste vacante impreuna cu omul de afaceri si sotia acestuia fara a se gindi o clipa ca fotografiile vor ajunge in spatiul public.
Inconstienta?
Fireste ca nu.
Procurorilor anticoruptie, despre care am scris si eu ca facind parte din Grupuri mafiote, Codrutei Kovesi, ofiterilor SRI nu le-a trecut o clipa prin cap ca va veni o vreme cind aceste documente vor apare in presa.
La vremea cind ei isi faceau de cap cu oamenii de afaceri, dupa care ii trimiteau in puscarie cintind, Presa n-ar fi cutezat sa publice asa ceva despre Arhanghelii anticoruptiei.
O iluzie pe care au impartasit-o si multi nomenclaturisti inainte de 1989.
Sursa