Machiavelismul este termenul ce se referă la teoriile expuse de Niccolo Machiavelli în cartea „Principele”, scrisă în 1513, după ce a pierdut funcția de secretar al Republicii Florența.
În această carte, el vorbește cu cinism despre politică și despre formele prin care se poate obține și păstra o funcție politică înaltă. În acest sens, el spune că minciuna, vicleșugul, lipsa de scrupule, trădarea, manevrele diabolice sunt permise.
Așa s-a născut, în psihologie, termenul de „machiavelism”, ce descrie persoanele care doresc să manipuleze comportamentul altora pentru a obține propriile scopuri.
Machiavelismul: cum se manifestă?
În primul rând, trebuie să ținem cont de faptul că aceste persoane „machiavelice” au convingeri și atitudini prin care doresc să își atingă scopurile, independent de principiile moralei sau eticii.
Principiul politic de la care se pleacă este acela care pune problema dacă este mai bine să fii iubit decât temut. Răspunsul corect ar trebui să fie și una, și cealaltă. Însă, pentru că este greu să le obții pe amândouă, este de preferat să fii temut pentru a-ți păstra poziția socială.
În acest sens vorbim despre:
faptul că sunt foarte calculați și reci, au raționamente ce nu țin cont de sentimentele altora
acționează doar în interesul propriilor interese independent de părerile, opiniile sau sentimentelor altora
au o stimă de sine și o încredere în forțele proprii exagerate
fac alianțe sau prietenii bazate doar pe interese proprii, pe care le pot prezenta ca interese de grup
au un plan bine gândit și calculat pentru a obține tot ceea ce își doresc
