Molarul de minte nu este un semn al intelepciunii, ci mai degraba, pentru o parte dintre noi, o mare bataie de cap atunci cand creeaza probleme care ne determina sa vizitam cabinetul stomatologic.
Numeroase informatii derutante, nu intodeauna incurajatoare, circula despre acest dinte. Vestea buna e ca este un dinte pe cale de disparitie, absenta lui fiind un semn de evolutie, si prin urmare generatiile urmatoare nu vor mai avea molari de minte.
Cand trebuie sa renuntam la acest dinte:
– cand este foarte cariat, iar accesul cu instrumentele de curatat dintele este dificil, astfel incat nu poate fi realizat un tratament corect al cariei si/sau al canalelor
cand produce infectii repetate (pericoronarita), din cauza acumularii sub gingia care il acopera partial a unor resturi de mancare; acestea produc inmultirea bacteriilor, acumularea de puroi, inflamarea obrazului si, uneori, a ganglionilor din vecinatate;
-cand se observa pe radiografie, desi inca nu este (complet) erupt, ca are o pozitie anormala, ca preseaza pe radacina dintelui vecin topind-o sau producand carierea acestuia;
–cand nu are suficient loc sa erupa, ramanand partial sau total blocat in os, chiar daca are pozitie verticala, corecta;
–cand erupe intr-o pozitie anormala – fie foarte inclinat spre obraz, producand ranirea constanta a acestuia, fie prea inclinat spre limba;
-cand, inainte, pe parcursul sau dupa terminarea tratamentului ortodontic se estimeaza ca va inghesui dintii indreptati cu ajutorul aparatului dentar
