In Duminica I dupa Rusalii (a Tuturor Sfintilor), Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a savarsit Sfanta Liturghie, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Teofan, la Manastirea Paltin – Petru Voda, judetul Neamt. In omilia rostita in cadrul slujbei, Preasfintia Sa a vorbit despre modul in care omul isi poate sfinti viata, insistand asupra realitatii scripturistice ca fiecare om este chemat la sfintenie, aceasta nefiind apanajul unor „alesi”.
Parintele Episcop Ignatie a aratat ca Dumnezeu a sadit in fiecare om, prin Botez, capacitatea de a deveni sfant:
„Duminica de astazi este dedicata tuturor sfintilor Bisericii noastre, stiuti si nestiuti, tuturor celor pe care Dumnezeu ii are in gandul si providenta Sa.
Pasajul evanghelic ne inlesneste sa intelegem ce inseamna sa fii sfant, ce inseamna sa ajungi sa fii bineplacut lui Dumnezeu.
Duminica Tuturor Sfintilor este un indemn si un moment de reflectie asupra a ceea ce inseamna sfintenia, cum ar trebui sa intelegem noi chemarea lui Dumnezeu de a fi sfinti.
Pasajul evanghlic ne da cheia a ceea ce inseamna sa fii sfant, bineplacut lui Dumnezeu.
Din pacate, noi intelegem ca sfintenia este ceva care tine dincolo de uman, ceva care ne depaseste si nu ne este adresat. Vorbim despre sfinti ca despre niste persoane a caror viata nu am fi in stare sa o urmam.
In limbajul popular, cand cineva nu reuseste sa faca ceva pe plan moral, se scuza, spunand ca «nu sunt sfant».
Ni se pare ca sfintii sunt foarte departe de noi prin modul de vietuire, insa aceasta departare nu este una de smerenie, ci spunem ca ei sunt intr-o realitate pe care noi nu o putem atinge, ca este un privilegiu pe care Dumnezeu a acordat-o doar anumitor persoane. Sfanta Scriptura nu ne da de inteles un asemenea lucru!
Dimpotriva, Dumnezeu ne spune ca toti suntem chemati sa devenim sfinti: «fiti sfinti, precum si Eu Sfant sunt!»
Potential vorbind, toti suntem sfinti, avand in vedere faptul ca am fost botezati.
Cei care sunt familiarizati cu lectura Sfintei Scripturi gasesc, in Epistolele Sfantului Apostol Pavel, adresari de felul «sfintii din Efes», «sfintii din Colose» si altele asemenea.
Sfantul Apostol Pavel ii numeste pe toti «sfinti», deoarece, prin Taina Sfantului Botez, toti am primit aceasta capacitate de a deveni oameni sfinti.
In Sfanta Liturghie, inainte de momentul impartasirii, se aude un indemn: «Sa luam aminte! Sfintele, sfintilor», adica Sfintele Taine, Trupul si Sangele lui Hristos, sunt pentru cei care sunt sfinti in virtutea Botezului, in virtutea infierii in Hristos, in virtutea harului primit in adancul inimii.
Hristos ne da impulsul launtric si aseaza in noi capacitatea de a deveni sfinti, asa cum aseaza in noi capacitatea de a vorbi, de a rationa. Toate acestea devin posibile daca facem exercitii. In aceeasi masura, din punct de vedere spiritual, Dumnezeu a asezat, in fiecare dintre noi, capacitatea de a deveni sfinti.
Sfintii au fost ca si noi. S-au luptat si ei cu patimi sau pacate mai mari sau mai putin mari, insa dorul lor de a-L aduce pe Hristos in inima lor nu a fost impiedicat de nimic din lumea aceasta.
Sfintenia este pentru toti cei care credem ca suntem ucenicii lui Hristos”.
Ierarhul Husilor a descris modul in care Dumnezeu ne cere sa Il marturisim:
«Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in Ceruri». (Matei 10, 32)
„Pasajul evanghelic ne da un prim indiciu cum putem sa ajungem la sfintenie: sa avem taria de caracter de a-L marturisi pe Dumnezeu, de a vorbi despre El.
Sa simtim aceasta bucurie launtrica, asa cum o simtim atunci cand vorbim despre cei pe care ii iubim foarte mult.
Toti am trait aceasta experienta. Cand iubim pe cineva foarte mult, suntem in stare sa vorbim ore intregi despre acea persoana, nu facandu-i aceluia un privilegiu, ci noua insine.
Simtim o stare de bucurie numai rostind numele persoanei pe care o iubim si suntem in stare sa vorbim despre aceasta fara niciun fel de termene temporale.
Prin contrast, cand este vorba de o persoana pe care nu o simpatizam, care nu ne este draga, ne este foarte greu sa vorbim de spre ea – sigur ca aceasta este o imaturitate duhovniceasca – numai simpla rostire a numelui ne face rau.
Cand iubim pe cineva, simtim nevoia naturala sa vorbim despre acea persoana, sa o cautam, sa fim in comuniune cu ea. Este ca si cum cineva cunoaste o alta persoana in mediul virtual si i-ar spune ca ii este suficient ca au vorbit, dar nu vrea sa se intalneasca. Nu va convinge pe celalalt de sinceritatea sentimentelor.
O prima conditie pentru a deveni oameni sfinti este sa Il marturisim pe Dumnezeu, Cel pe care Il iubim, Cel care locuieste in sufletul nostru, il infrumuseteaza si da sens vietii noastre.
Daca nu o vom face, nici Hristos nu ne va marturisi in fata Tronului Ceresc.
In limba greaca, termenul «a se lepada» este redat prin «a nega». Este mult mai puternic acest termen. A-L nega pe Hristos este ca si cum ai spune ca El nu exista”.
De asemenea, Preasfintia Sa a explicat cuvintele Mantuitorului referitoare la modul in care trebuie sa Il iubim pe Dumnezeu, precizand ca El este izvorul dragostei fata de membrii familiei:
«Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine». (Matei 10, 37)
„Multi nu au inteles acest verset si au crezut ca Hristos ar desconsidera familia. Nu este asa. Nu ne spune sa nu ii iubim, ci sa nu ii punem mai presus de El.
Unii cred ca acest cuvant este pentru calugari. Este eronat. Calugarul lasa lumea in spate, lasa familia si se retrage in insingurare, in viata de rugaciune, smerenie si ascultare.
Pentru aceasta vine calugarul la manastire, iar nu ca sa isi faca propria voie. Daca isi face propria voie, de fapt a ramas tot in lume, chiar daca este in pustietate. Daca isi face propria voie si se lasa condus dupa propriile ganduri, dupa propriile analize – pe care le idolatrizeaza – si pe care le impune si celor din jur, acela nu este plecat din lume, lumea este in el. In sens spiritual, duhovnicesc, lumea inseamna sa cauti sa faci numai voia ta.
Acest verset se refera la cei din familie. Sa nu iubim pe cei din familie mai mult decat pe Hristos. De ce?
Dragostea noastra fata de ei trebuie sa fie inradacinata in dragostea lui Dumnezeu, nu in dragostea oamenilor, care este foarte fluctuanta.
Inradacinati, in Hristos, dragostea fata de familie!
Daca Dumnezeu va fi centrul vietii noastre, familiile noastre vor arata altfel.
Daca Il avem pe Dumnezeu in viata noastra, El este izvorul dragostei fata de familie. Din acest motiv cerem, in Taina Cununiei, ca Hristos sa fie prezent la fiecare nunta, asa cum a fost la nunta din Cana Galileii, pentru ca sursa dragostei din familie este Hristos.
Daca vom avea dragostea lui Hristos, vom stii sa ne cinstim sotia sau sotul.
Cand Il punem pe Dumnezeu pe primul loc, atunci ii vom cinsti si pe copii, pentru ca ii vom vedea ca fii ai lui Dumnezeu, ii vom pretui si vom investi in ei tot ceea ce este mai frumos din noi – spiritual vorbind.
Indiferent de cat vom investi material in copiii nostri, ne vom da seama, la un moment dat, ca nu a contat foarte mult.
Conteaza ceea ce investim din punct de vedere spiritual, cat de mult le transmitem credinta. Acestea vor veni inapoi, ca o binecuvantare asupra noastra, ca parinti.
Sa nu punem nimic din lumea aceasta mai presus de Hristos. El trebuie sa fie centrul vietii noastre”.
Totodata, Parintele Episcop Ignatie a vorbit despre desprinderea de duhul acestei lumi, ca pas spre a dobandi sfintenia:
„Al treilea indiciu, din pasajul evanghelic, pentru a ajunge la sfintenie, este legat de desprinderea de tot ceea ce inseamna duhul lumii acesteia.
Reusim acest lucru prin Tainele Bisericii. Impartasindu-ne, ne indumnezeim. Fara Trupul si Sangele lui Hristos, noi nu putem ajunge la sfintenie.
Impartasindu-ne, vom putea si sa Il marturisim pe Hristos inaintea oamenilor, si sa nu iubim nimic din lumea aceasta mai mult decat pe El.
Astfel, vom putea sa ne desprindem de duhul lumii acesteia, care este un duh ce ne tulbura si arunca in noi samanta faramitarii launtrice.
Numai Duhul lui Hristos da pace si liniste in sufletul omului chinuit. El ne spune: «Invatati-va de la Mine, caci sunt bland si smerit cu inima. Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni».
Nimeni nu ne poate odihni asa cum ne odihneste Hristos, indiferent de cate ceasuri de consiliere am beneficia din partea unui om – oricat de deosebit ar fi.
Spunea cineva, atat de frumos, ca nu este o tristete mai mare pentru un crestin, ca aceasta lipsa de hotarare in a-si propune sa devina un om sfant.
Sa luam mult mai in serios chemarea lui Dumnezeu de a deveni oameni sfinti! Sa ne intrebam, atunci cand ne jigneste cineva, sau ne vorbeste aspru, cum s-ar comporta un sfant? Asa am fi mult mai buni si mai ingaduitori”.
Dupa Sfanta Liturghie, Parintele Episcop Ignatie a oficiat slujba Parastasului pentru parintele Iustin Parvu.
