In Duminica a VII-a dupa Pasti, Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a savarsit Sfanta Liturghie la Manastirea Parvesti, Protopopiatul Vaslui. In omilia rostita cu acest prilej, Preasfintia Sa a vorbit despre faptul ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat si Om adevarat, modelul desavarsit pe care sa Il urmam.
Totodata, a afirmat ca, in stare de rugaciune, Dumnezeu ne ofera darul adevarului, al sfinteniei si al unitatii:
„Pasajul evanghelic ne reda un crampei din cea mai frumoasa rugaciune pe care Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, a rostit-o inaintea lui Dumnezeu-Tatal pentru Sine, pentru lume si pentru oameni.
Din aceasta ne dam seama, cu foarte multa profunzime, ca darul sfinteniei, al adevarului si al unitatii sunt cele pe care le primim intotdeauna atunci cand suntem in stare de rugaciune.
Hristos, atunci cand a vorbit despre Sine Insusi, despre deofiintimea Lui cu Tatal si cu Duhul Sfant, despre unitatea Persoanelor Sfintei Treimi, nu a tinut un discurs, ci S-a rugat.
Unitatea dintre noi, oamenii, ca adevar si sfintenie, este rodul rugaciunii. Aceasta unitate dintre oameni este rod al unitatii de Fiinta a Persoanelor Sfintei Treimi.
Iisus Hristos este adevaratul si unicul Om, modelul pentru noi.
Ori de cate ori a incercat omul sa Il excluda pe Dumnezeu, sa Il exileze la periferia vietii pamantesti, s-a instaurat haosul, dezordinea si dezbinarea.
Omul, fara Dumnezeu, inseamna minciuna, pacat si dezbinare.
Hristos, in rugaciunea adresata lui Dumnezeu-Tatal se roaga pentru lume, ca noi sa fim sfintiti intru adevar si unitate.
Sunt trei cuvinte care constituie esenta acestei rugaciuni: sfintenie, adevar si unitate.
Toate acestea au fost traite, in mod plenar, in Iisus Hristos, Logosul intrupat.
El Insusi este Sfintenia absoluta, Adevarul absolut Unitatea absoluta. Dumnezeul-Om nu lupta pentru sfintenie, adevar si unitate pentru ca El este adevarul, sfintenia si unitatea”.
Preasfintia Sa a argumentat ca omul, atunci cand nu il mai are reper pe Dumnezeu si se pune pe sine in centrul lumii, devine sursa de minciuna, pacat si dezbinare.
„Ori de cate ori decidem sa iesim din comuniunea cu Dumnezeu-Omul, nu facem altceva decat sa imbratisam minciuna, pacatul si dezbinarea.
Cand omul se pune in centrul lumii acesteia, excluzandu-L pe Dumnezeu, el devine o sursa de mare neliniste.
Este suficient sa ne aducem aminte de doua dintre ororile cumplite ale secolului al XX-lea, cand omul s-a pus pe sine insusi in centrul lumii, excluzandu-l pe Dumnezeu.
Prima a fost fascismul. Stim cu totii ce a insemnat aceasta oroare pentru intreaga lume. Omul a crezut ca i se cuvine aroganta de a face ordine in specia umana.
A doua oroare a fost comunismul, care stim cate crime a generat. Au murit milioane de oameni, pentru ca aceasta ideologie atee, materialista, nu a facut altceva decat sa incerce sa Il scoata pe Dumnezeu din umanitate, din lume.
Asa arata lumea in momentul in care decide sa Il scoata pe Dumnezeu din ea. Totul devine o oroare, un dezgust, un dispret. Nici macar omul, in relatie cu semenul sau, nu mai are capacitatea de a se respecta.
Cand Dumnezeu nu este centrul vietii noastre, totul devine relativ, devine supus dizolvarii.
Traim, si in vremurile noastre, un fel de umanism care nu are nevoie de Dumnezeu. Cand se instaureaza acesta, ne sfasiem intre noi ca reptilele. Viata noastra este intemeiata pe minciuna. Printre noi misuna germenele dezbinarii. Aceasta este fizionomia omului care refuza sa fie in comuniune cu Dumnezeu”.
Parintele Episcop Ignatie a explicat importanta formularii invataturilor de credinta privitoare la Persoana Mantuitorului:
„Sfintii Parinti de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din 325, au statornicit adevarul fundamental ca, in Iisus Hristos, in Persoana unica a Logosului intrupat sunt doua firi, dumnezeiasca si omeneasca, unite in chip desavarsit, fara sa se contopeasca.
Daca Hristos nu este Om desavarsit, daca nu si-a asumat in mod desavarsit firea omeneasca, atunci mantuirea noastra nu este posibila. Daca Hristos nu este Dumnezeu desavarsit, atunci, la fel, mantuirea noastra nu este posibila.
Iisus Hristos este modelul desavarsit al omului. La El trebuie sa ne uitam! Hristos este adevaratul umanism!
Ori de cate ori renuntam sa ne uitam la Hristos ca la Omul desavarsit, devenim oameni mincinosi, pacatosi si traim intr-o stare de dezbinare, de ruptura intre noi.
Sfintii Parinti de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea au statornicit si au luptat pentru acest adevar, al unirii desavarsite intre Dumnezeu si om, intre firea dumnezeiasca si cea omeneasca”.
Ierarhul Husilor a explicat de ce, excluzandu-L pe Dumnezeu, omul isi pierde atat sensul cat si demnitatea:
„Astazi asistam la noua ideologie, care are in centrul sau doar omul, cu drepturile sale, fara niciun fel de responsabilitate.
Cand omul se pune pe sine in centrul lumii, nu face altceva decat sa isi schimonoseasca si sa isi destrame propria sa demnitate.
Hristos este Cel care confera omului adevarata demnitate. El ne tine in adevar, sfintenie si unitate.
Avem nevoie de toate acestea in lumea in care traim. Este o lume care relativizeaza credinta, relativizeaza relatiile dintre oameni, impingandu-le pana in punctul in care totul devine distructiv si nu mai are sens sau valoare. Aceasta pentru ca Il exilam pe Dumnezeu din viata noastra. Unde nu este Dumnezeu, este minciuna, pacat si dezbinare.
Modelul unitatii dintre oameni nu este din lumea aceasta, ci este Insusi Dumnezeu-Treimea. Ea este sursa unitatii dintre oameni.
Cu cat cineva are un discurs mai articulat si cu cat vorbeste mai mult despre adevar, decat sa savarseasca el adevarul, este un om mincinos.
Cu cat cineva vorbeste mai mult despre sfintenie decat se lupta el insusi pentru sfintenie, inseamna ca este un ipocrit si pacatos.
Cu cat cineva vorbeste mai mestesugit despre unitate, fara ca el insusi sa traiasca aceasta unitate, inseamna ca el este un germene al dezbinarii si al sciziunii. Domnul ne cere ca noi insine sa devenim partasi ai adevarului, sfinteniei si unitatii, care sunt darurile Sale”.
De asemenea, Parintele Episcop Ignatie a afirmat ca Domnul Hristos este Cel care poate sa ne redea unitatea launtrica:
„Hristos este unitatea noastra. In El nu este nicio stare de conflict, nicio dezbinare sau rafuiala launtrica.
Noi suntem, mai intai, dezbinati in noi insine si apoi transmitem aceasta stare si celor din jur. Este ca un virus care ii contamineaza si pe cei din jur. De aceea traim starea de dezbinare, pentru ca mai intai, suntem faramitati in noi insine.
In sufletul nostru este o batalie intre ceea ce gandim si ceea ce simtim, intre minte si inima.
Lupta noastra ar trebui sa fie pentru unitatea din interiorul nostru, ca apoi sa fim purtatori ai acestei unitati.
Cea mai grea lupta a noastra este sa ramanem in adevar, si fata de noi insine, cat si fata de cei din jur. Sa ramanem in stare de sfintenie atat fata de noi insine, cat si fata de cei din jurul nostru. Sa ramanem in stare de unitate, sa nu traim faramitarea si nelinistea fata de noi insine si fata de cei din jur.
Liturghia ne daruieste adevarul, sfintenia si unitatea. Aici traim, cu adevarat, aceste daruri ale lui Dumnezeu”.
„Catedrala de lemn a vaii Parvestilor” va fi reabilitata
Biserica de lemn a Manastirii Parvesti constituie un unicat al arhitecturii eclesiastice din Episcopia Husilor. De dimensiuni mai mari fata de majoritatea locasurilor de acest fel, ea a fost construita exclusiv din lemn, cu trei turle tot din lemn, fiind sfintita acum 200 de ani, in 1820, si pusa sub ocrotirea Sfantului Ierarh Nicolae.
De la acea data, istoria asezamantului nu mai consemneaza ca vreun ierarh sa fi oficiat aici Sfanta Liturghie, pana in ziua de astazi cand Parintele Episcop Ignatie a slujit pe podiumul amenajat in fata locasului de cult.
Ierarhul Husilor a numit aceasta bijuterie arhitecturala: „Catedrala de lemn a vaii Parvestilor”, exprimandu-si, si in acest context, dorinta de a reda manastirii frumusetea de odinioara.
La initiativa sa, Episcopia Husilor a demarat, acum mai bine de un an, procedurile de reabilitare a bisericii si clopotnitei Manastirii Parvesti.
Pana in prezent, s-a finalizat proiectul de consolidare si restaurare a monumentului istoric, urmand ca, impreuna cu toti cei care vor dori sa sprijine aceasta initiativa si sa devina ctitori ai bisericii restaurate, sa inceapa lucrarile propriu-zise.
