Salvia este una dintre plantele cele mai utilizate in medicina populara. Tratamentele naturiste cu salvie sunt recomandate in special in afectiunile intestinelor si stomacului, ale maduvei spinarii, in inflamatiile cailor respiratorii, in cazul oboselii fizice si psihice, nervozitatii, dar si in caz de febra, afte, stomatite, ulceratii ale pielii, tuse, bronsita, abcese dentare. O legenda veche spune ca pe cand Fecioara Maria fugea cu pruncul Iisus, urmarita de soldatii lui Irod, salvia a adapostit-o in bogatia sa de frunze, scapand-o de urmaritori. Poate si de aceea, in traditia populara, salvia a ramas cu supranumele de “planta Maicii Domnului”.
in vechime, medicii greci si romani atribuiau salviei proprietati multiple: diuretice, tonice, hemostatice si antibronsitice. Originara din zona mediteraneana, planta a patruns, treptat, in Europa, ocupand suprafete intinse in tari ca Germania, Franta, Anglia. in Romania, salvia are conditii bune de cultura indeosebi in judetele din sudul tarii, mai ales pe terenuri pietroase si calcaroase, expuse la soare, unde isi mentine foarte bine coloritul frunzelor si parfumul. in medicina naturista sunt utilizate frunzele argintii sau alb-cenusii, care se recolteaza la inceputul infloririi si apoi de inca doua-trei ori in decursul verii si toamnei, pe timp insorit. Se usuca in poduri, soproane si camere bine aerisite, in locuri umbrite, pentru a nu pierde din uleiul eteric, usor volatilizabil.
Printre principalale proprietati terapeutice ale plantei, putem enumera: – proprietati digestive, astringente, antiinflamatoare, antidiareice, antiseptice, bacteriostatice, aperitive si tonic-amare; – proprietati expectorante, antispastice, bronsice, antifebrile, antisudorifice; – efecte calmante ale sistemului nervos, antinevralgice, usor sedative. in tratamente externe are efecte cicatrizante, vulnerare, astringente, antiseptice, emoliente si calmante.
Datorita proprietatilor antiseptice, salvia reduce ritmul fermentatiilor intestinale, mai ales cele provocate de microbii implicati in infectiile intestinale, curatind mucoasele si eliminand mucozitatile. La persoanele cu diabet zaharat, ceaiul de salvie are efecte bine cunoscute in reducerea nivelului glicemiei. Actiuni remarcabile ale tratamentelor cu salvie au fost inregistrate in starile de nervozitate, oboseala mentala, pierderea memoriei, migrene, dureri de cap, astenie nervoasa, surmenaj, depresii psihice, tremuraturi ale membrelor (boala Parkinson), epilepsie, paralizie si stari de slabiciune. La varstnici, salvia intretine vitalitatea, intrucat actioneaza ca un distrugator al radicalilor liberi. Salvia este eficienta si in bolile reumatismale, cardio-vasculare, guta atonica, circulatie defectuoasa a sangelui, prevenirea infarctului, reglarea tensiunii arteriale si fortificarea organismului, in abcese dentare cu puroi, gingivite sangerande, paradontoze, afte si ulceratii bucale, stomatite si amigdalite.
Forme de administrare a tratamentelor pe baza de salvie in multiple afectiuni: – infuzia din flori si frunze uscate de salvie (doua lingurite la 250 ml apa clocotita, care se infuzeaza acoperit, timp de 15 minute), consumandu-se cate doua ceaiuri pe zi, baute prin inghitituri rare; – tinctura (20 g frunze macerate 10-14 zile in 100 ml alcool) din care se iau cate 15-20 picaturi de trei ori pe zi, in caz de acnee, orgelet (ulcior) si alopecie; – vin de salvie (80 g frunze uscate si maruntite, macerate intr-un litru vin alb timp de 10-14 zile), din care se iau 2-3 linguri dupa mese in cazuri de astenie nervoasa, surmenaj fizic, psihic si intelectual; – inhalatiile cu infuzie sunt eficiente in caz de sinuzita; – cataplasmele din frunze uscate si macinate, amestecate cu unt si plasate pe suprafata gatului, sunt indicate in caz de amigdalite si alte inflamatii; – pulberea din frunze de salvie, presurata pe peria de dinti, are efect de albire, intareste gingiile si improspateaza mirosul din gura.
