Expresia cu pricina se folosea inca din perioada medievala si a luat nastere in Spania. Dupa ce regatele crestine din nordul Spaniei si Portugaliei de azi au recucerit peninsula iberica de la musulmani si mauri (ocupatia araba a tinut din anul 711 pana in anul 1492), inalta nobilime spaniola pretindea ca, spre deosebire de nobilii de rang inferior care s-au amestecat cu sangele maurilor, avea sange „albastru”.
De ce s-a spus albastru („sangre azul”) si nu… verde, sa zicem? „Alegerea culorii albastre pentru sange se explica prin faptul ca, in mare parte, costumele, blazoanele si mai cu seama cordoanele si panglicele decoratiilor erau pe atunci azurii, albastrul fiind culoarea preferata si reprezentativa a membrilor inaltei aristocratii. Ei doreau astfel sa se deosebeasca atat de tagma prelatilor, care adoptasera vesminte de culoare rosie (de unde si denumirea de „rosu-cardinal”), cat si in special de „vestoanele verzi“ populare (culoarea verde fiind a vulgului si deci considerata vulgara)”, explica I. Berg.
Oficial, in documente, expresia a fost folosita pentru prima data in Anglia, in anul 1811. La acea vreme, ziaristii britanici scriau ca nobilii din Valencia medievala erau impartiti in trei clase: cei cu sange albastru, cei cu sange rosu si cei cu sange galben.
